| = acum poți avea totul, | Ottilia Ardeleanu [22.Sep.13 12:10] |
| acum nimic! legătura aceasta cu bunicul este atât de puternică, nu te scapă din strânsoare decât în zori, când te eliberează Dumnezeu. da, pot să-mi imaginez! ceea ce ai redat tu aici este chiar reușit. | |
| = din pacate | emilian valeriu pal [22.Sep.13 15:16] |
| preferam sa nu-mi reuseasca. | |
| + "ultima noapte cu greiere", "prima de razboi" | silvia caloianu [24.Sep.13 11:33] |
| vad aici inca un poem scris de o mana tot mai antrenata, tot mai sigura, mai cu impact in sensul conjugarii abilitatilor de ziarist cu cele de poet (o practica mai veche,dupa cumse stie, a unor poeti nu neaparat ziaristi). identificam trei scene, trei parti (care pot rezista siseparat), fiecare cu ideea sa culminanta: "ți-e dor de tine / ți-e dor ca de bunicul pe care l-ai băgat în pămînt acum o săptămînă / și n-ai avut timp să-l plîngi" "demult aveam o obsesie (și-acum o am) / sunt cressus și tot ce ating se transformă în oameni" - strofa care m-a impresioant deosebit, mi-am zis: cati nu se regasesc si aici? dar hai sa recunoastem originalitatea formularii! (vezi ca ti-a scapat spatiul spatiu inaintea parantezei). "de fiecare dată cînd mă trezesc / dumnezeu pune capul în pernă și-mi spune ești liber" - asta e chiar un generic (poate exista si separat, ca o expresie frazeologica), o formula - incontestabil! - demna de lauri. | |
| = . | silvia caloianu [24.Sep.13 11:39] |
| p.s. vad ca si mie mi-au scapat niste spatii, dar, spre regret, aici nu se pot repara. imi pot exprima insa parerea de rau. | |
| = silvia | emilian valeriu pal [24.Sep.13 12:35] |
| Sunt trei texte scrise in trei momente diferite, dupa cum bine ai intuit. Multumesc de empatie si apreciere. | |