| + bun | Cristina Sirion [28.Feb.11 23:41] |
| recunosc, am facut o preferinta. nu cred insa ca gresesc. e un poem formidabil, stefan. mi-a amintit de-o "floare de tei suspendata-n miere", vorba lui Nichita. un poem suspendat in mirare, in clipa aia care te opreste singura sa-ti aminteasca ca existi. mai spunea cineva de singura teama cu adevarat fundamentata, aceea de ireversibil. poemul asta e ca o incremenire in fata unui act ireversibil, doar ca in plus e si foarte frumos... colorat. in atat de putine cuvinte; suficiente. e ultima steluta pe care ti-o dau fiindca in fond, pe la tine nu mai am ce citi, cumva nici nu vreau sa fiu surprinsa mai mult. nu ca stelutele ar conta mai mult decat ce-am zis oricum. justificare obiectiva e aceea ca vreau ca poemul sa fie citit. cam atat. | |
| = fain | silviu dachin [01.Mar.11 04:11] |
| ridică mâna și a vrut să strige - parcă scârț undeva pe aici ideea e faină, poemul e bun, realitatea, nenorocirea ei, e reală | |
| = pe fugă | radu stefanescu [01.Mar.11 07:37] |
| Ștefan, pune toate verbele la prezent, mai puțin pe primul. patrula din orașul gri s-a oprit în fața unui zid comandantul ordonă încărcarea armelor și ochirea fluturelui viu colorat ce încremenise pe o crăpătură ridică mâna și vrea să strige FOC! dar observă pe palma ridicată o gărgăriță extrem de roșie care îi fuge printre degete și rămâne așa neștiind ce să mai facă și mai scoate din conjuncții, cumva păreri în rest, mi-a plăcut și mie | |
| = raspunsuri | ștefan ciobanu [02.Mar.11 11:45] |
| va multumesc de oprire cristina, multumesc de steluta. chiar daca e ultima. si eu ma bucur ca astfel poemul a fost citit silviu, ce scart pe acolo? radu, voi lua in considerare observatiile tale, sincer. :) o zi buna | |