| + de la o iluzie la alta pe un cal de șah | Silvia Goteanschii [30.May.12 16:21] |
| Ce-mi place mai cu seamă în poezia asta, e că ai intuit (sau ai cunoscut îndeajuns opera lui blecher încât să intuiești ) perfect, ce ar fi putut spune el ( desigur, ar fi putut spune și alții, dar nu așa și aici vorbesc de ștefan ciobanu), după ( sau chiar în timpul ) o existență scurtă și tragică (cel mai bine se vede moartea din pat. ) despre acceptarea plimbărilor acelea lungi. Și dacă restul, cele în afara morții, de-ale vieții, sunt iluzii, și dacă stafiile de dincolo tot așa, ce rămâne a fi realitate? Singurul răspuns pare a fi osul acela de refugiu din noi (deși, tocmai osul acesta ar putea ridica alte întrebări, cum ar fi, de ce nu a fost o iluzie și morbul lui Pott ?!). Fără cusur, poezia aceasta, sau ca să mă exprim mai bine, eu nu-i găsesc vreun cusur. | |
| = . | ștefan ciobanu [02.Jun.12 00:10] |
| da, pana si osul este o iluzie. iar el, cumva, si-a gasit acolo, in os, o vizuina luminata. multumesc deci si tie de lumina din osul acesta | |
| = . | Raul Ionut Coldea [02.Jun.12 01:27] |
| as pastra pentru mine ultimul vers al textului, simt ca de acolo a pornit totul...:) si daca restul textului, incepand cu titlul, este mult mai explicativ, cred ca ultimul vers castiga tocmai prin faptul ca in memorie iti ramane atmosfera, nu explicatia...:) | |