| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [11.Jan.08 11:39] |
| titlul e f frumos, prea mult alb invie, asadar sa ne infasuram in alb.urmele de zapada ca niste zaruri e o comparatie reusita, desi greu de vizualizat/conceput, nu mai incerc sa imi construiesc in minte imaginea, cred si gata, fara cercetare.oamenii din glastra, existau undeva, intr-adevar, intr-un basm cred. mcm | |
| = Oamenii- lucruri in glastre | razvan rachieriu [11.Jan.08 12:40] |
| Oamenii letargici, inactivi au ceva din imobilitatea lucrurilor, devin “tocmai buni de puși în glastră”. Sângele înviat de “prea mult alb” schiază prin zăpada cărnii, ce și-a deschis o pârtie “în trupurile noastre din altă viață”. Versurile se imprimă pe retina gândurilor celor care le citesc ca niște umbre expresive mișcându-se printre metafore. | |
| = re | ștefan ciobanu [11.Jan.08 15:42] |
| carmen, omaenii din glastra exista si acum in acel basm.:) multumesc de trecerea ta alba. razvan, multumesc de vorbele frumoase spuse. numai bine | |
| = imagini vizuale și auditive | Diana Todea [11.Jan.08 20:27] |
| salut. îmi plac imaginile folosite în poemul tău, sunt originale, iar ideea textului este metafizică, dacă pot să folosesc termenul acesta, fără să rănesc pe cineva. "acolo unde apuneau lătraturile crengilor"-imagine 3D, aș zice. -lătraturile? nu, lătrăturile? atenție la diacritice pentru că textul e original și se duce ideea aiurea. mult succes! | |