| = părere | nica mădălina [25.Apr.07 13:58] |
| la a doua citire aerisirea salvează efectul redundant al repetiției lacrimei. s-ar zice că aici e o farfuriuță cu un mix de prăjiturele care se vor toate madlene. minunat începutul, în schimb. | |
| = răspuns | ștefan ciobanu [25.Apr.07 14:35] |
| mădălina, am șters lacrima din final. nu știu dacă se vrea o farfuriuță, se vrea un moment pe care l-am surprins undeva în mine privind în afară. gustul este de madlene, recunosc numai bine | |
| = un poem al intimitatii | Daniela Șontică [25.Apr.07 16:32] |
| Da, secunda care se zboara ca un puf de papadie este o definitie excelenta a timpului care trece iremediabil. "umerii mei sunt un orziont lung", iata un vers bun, dar a plange cu "lacrimi de soare" imi suna cam banal sau poate nu suficient de tare. | |
| = daniela | ștefan ciobanu [25.Apr.07 16:49] |
| versul lacrimile de lumină recunosc, pare banal. poate asta îmi place la el și de aceea l-am lăsat, pentru că reprezintă ceva sincer din mine. mă bucură trecerea ta și obsrevațiile tale. ziua bună și mulțumesc | |
| = si aliona unde este? | Sabina Datcu [26.Apr.07 01:30] |
| inițial - spațiul închis, intim chiar - "privesc camera mea/ca pe o femeie gravidă" - camera ca născătoare de iluzii, gânduri, se cere o acțiune, limite, depășirea limitelor - spațiul deschis - geam, frunze, pământ. urma - ceea ce ne-a fost dat și ceea ce ne-a rămas, amintire ce iluzoriu revine sau se îndepărtează, iluzoriu pentru că întotdeauna există un "între palme", chiar și în cazul secundelor împrăștiate pe trupuri... o așteptam pe aliona undeva...cred că acolo, la descrierea senzației de foame - nu știu de ce... | |
| = astazi ceaiul | Anni- Lorei Mainka [26.Apr.07 01:41] |
| nu mi-a fost a tristete dupa secundele papadie petrecute cu tine intre orizontul de TU si camera ce asteapta sa te nasca mi-e mai bine aici in fata unor ferestre baricade la mai multe secunde din acestea | |
| = răspunsuri | ștefan ciobanu [26.Apr.07 17:08] |
| aliona este acolo, doresc să învăț să scriu despre aliona și fără să o pronunț anni, mulțumesc de trecere. asta și voiam, o lipsă de tristețe în universul nostru numai bine | |