| = ,,dincolo de zid era un câmp uriaș mai era și lună plină mereu '' | Diana Lorena Țugui [10.Dec.18 14:27] |
| Nu stiu de unde sa incep,Dana,poemul este ametitor prin mister si sensibilitate se citeste singur,se recita singur,traieste o multime de adevaruri-subiective,dar cu care suntem de acord-se aliniaza in fata noastra,daca le intoarcem pe o parte,tasnesc din ele altele si tot asa,ce sa mai un poem complex,la inceput am crezut ca si dificil prin multitudinea sensurilor dar daca te ascultam,nu mai pare asa dificil(complex tot e:D) Observ versul-refren ,,oamenii caută urmele noastre prin locuri ciudate pe unde nu am trecut niciodată'' ca o parere de rau,ca o chemare inapoi a oamenilor(in rest fara citate,ca se desira poezia,merita citita toata) vocea ta era oarecum indignata,ceea ce e bine,intr-un fel:D ps:a fost luna plina:P(in poezie e mereu) sincer-sincer, Diana Tugui | |
| = dragă Diana, | Dana Banu [12.Dec.08 14:11] |
| deși nu te cunosc îmi pari un pește fosforescent(iartă-mă că îți spun asta, am citit în biografia ta că ești născută prin martie:)) eheheeeei, draga babei, poezia asta îmi place și mie deocamdată, mai ales partea finală care e cam de poveste cum ți-am mai spus...m-am obișnuit cu comentariile tale, știi, culmea coincidenței, mă uitam prin cutiuțele mele acum gândindu-mă și la tine(asta pentru că vii de fiecare dată cu un comentariu luminos) dar și la mine și la cât de repede trec vremurile, habar n-aveam că a fost lună plină, sincer știi că DJ Dănuț îți lasă aproape mereu un cânticel în semn de mulțămire pentru trecere, astăzi danul îți lasă un alt semn: http://danabanuelian.wordpress.com/2008/12/12/vineri-cu-fotografii/ îți mulțumesc, am de ce ochiul tău tânăr îmi aduce în ultima vreme o lumină aparte pe care, crede-mă, o prețuiesc dana banu | |