| + hârtia cea | Ottilia Ardeleanu [08.Jun.13 11:16] |
| de lapte... totul pleacă din acel matern unic, etern, universal, sacral. semnul scrijelit ca simbol existențial, plăcerea de a lupta cu valurile de lapte, siajul trecerii scriitorului prin oceanul alb, acea încăpățânare în a nu avea nevoie de colaci de salvare, ambiția de a merge până la capăt, dus de propra voință - propriul curent, totul se rezumă la gustul laptelui inconfundabil și neprețuit. cam ăsta este scrisul, viciul "diabolic"?! o idee originală și cred că e necesar un far pentru acest ocean alb! | |
| = ereticul eu | Valeriu D.G. Barbu [08.Jun.13 14:13] |
| scrisul pe albul impetuos al hârtiei devine o erezie când uităm gustul laptelui farul arată cum încalc, sau confirm, eclasiastul 12.12, mulțumesc Ottilia | |
| = mi place | Liviu-Ioan Muresan [08.Jun.13 19:59] |
| "nu-mi întindeți ochi în chip de colaci de salvare voi înota până la capătul fără capăt". Și e bine punctat întregul text. Poate la versurile 3,4 se poate prelucra puțin, pentru o ediție scrisă :) Un poem care mi-a făcut plăcere. | |
| = ai | Valeriu D.G. Barbu [08.Jun.13 20:03] |
| scriu întâi pe hârtie cu un waterman și apoi aici desigur că ai dreptate mulțănire... | |
| = Mă refeream | Liviu-Ioan Muresan [08.Jun.13 20:21] |
| la "dintr-un soi de viciu diabolic", aici se poate renunțe, se poate poziționa într-un alt vers, sau se poate stiliza. E ok și așa, doar că poemul se poate perfecta. | |