| = aceeași | Ottilia Ardeleanu [28.Jul.12 16:53] |
| senzație de preaplin am simțit-o și eu azi, la mare, veghind soarele printr-o pereche de ochelari, în timp ce spre țărm se revărsau oameni, nu valuri. când preaplinul devine pustiu, te simți ca o epavă. marea trebuie să se simtă mai mult decât bine când este în atenția unui poet. Ottilia Ardeleanu | |
| = sensuri și rezonanțe | Ioan-Mircea Popovici [29.Jul.12 08:42] |
ascultă-ți rezonanțele tu: "Toate vasele eșuează în tine." omul meu zice: când fiecare secundă devine fecundă-n inima deschisă ca o brazdă primitoare de sămânța-semănătorului vaporul nu se scufundă exact așa cu alte cuvinte găsesc aici "Ai grijă de oamenii tăi, nu-i vărsa mai departe; păstrează-i în portul tău ca pe semințe de aur." și celelalte gânduri "simți cum pustiul se-ntinde spre margini," drumuri între centru și margine | |
| = Să nu tulburăm marea | George Pașa [29.Jul.12 17:40] |
| În fond, nu este rău ca"vasele" să "eșueze în tine", fiindcă ai posibilitatea să salvezi niște oameni. Iar "nisipul" oricum acoperă totul. Vorbim de "eșuare", dar nu m-am gândit la o eșuare în sensul propriu al cuvântului, nici măcar în cel figurat consacrat prin tradiție. E altceva. Sau cel puțin acest lucru l-am dorit. da, aș este, nu putem să rămânem doar "în centru". Sau nu putem să facem doar drumul dinspre margini spre centru. Și cel invers e valabil. Dacă ținem, cu adevărat, la oameni. Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură! | |
| = te oprești pe un mal. | marian dragomir [31.Jul.12 12:19] |
| "când, de atâta preaplin, simți cum pustiul se-ntinde spre margini" - acestea sunt versurile ce au rolul de a sintetiza mesajul poemului. Cam trist poemul sper ca exista undeva si o raza de speranta. De asemenea ma asteptam la ceva mai altcumva ca si mod de "etalare" lirica | |