| = Cafeaua calda si dulce a iubirii | razvan rachieriu [07.Feb.08 13:28] |
| Sufletul tău – “călător între ieri și mâine” – este parfumat cu esențele poeziei, în timp ce trupul face trafic cu durerea, iar gura – peștera cuvintelor – bea cafeaua caldă și dulce a iubirii. | |
| = Răzvan Rachiriu, | George Pașa [07.Feb.08 18:53] |
| Răzvan, sunt aici, ai remarcat, patru minipoeme independente, dar cu o temă comună. Tu ai trecut prin toate, semnalând liantul-sinteză dintre ele. Mulțam pentru semnul de lectură! Cu respect, Pasa | |
| = părere | Ecaterina Bargan [08.Feb.08 17:52] |
| poate n-am priceput eu bine firul, dar este o ușoară contradicție în început. dacă anume "impulsurile" - "dorm", deși cicoarea aduce forma pufoasă, potrivită ramificare subînțeleasă a petalelor pentru a trece la gînduri. bună imaginea cu traficanții durerii. credibilitatea firescului și frumosului în contrast cu vorbele forțate. capacitatea eului de a transforma în lumină/versuri/filigran suflete împietrite. excepțională strofa 3. chiar am băut azi ciocolată caldă. mi se pare foarte ingenios a distinge laturile personalității prin acel specific "dulce/amărui". dependență de oameni, aromă plăcută a versurilor. jarul interior sugerează intensitatea trăirii liniile constante ale timpului. potrivit pentru final. se simte totuși că-s lucrate versurile. meditative. | |
| = Ecaterina, | George Pașa [09.Feb.08 11:52] |
| În primul minipoem, e mult mai simplu: mă refer la culoarea albastră a florii de cicoare, la albastrul ochilor. Nici măcar nu sunt original acolo, deoarece sintagma "ochii de cicoare" a mai fost utilizată într-o traducere a unei poezii de Esenin de către George Lesnea. În toater cele patru texte mă refer la câte o culoare. Ultima i-a plăcut, se pare, Ioanei Matei, aflate în off-topic. O salut și pe ea. Mulțumiri pentru apropierea sensibilă de text! | |