| = . | nicollè pierre [11.May.08 10:56] |
| acel nimic al tău privit aproape ca într-o oglindă dă spre un fel de semnificație opusă, versul meu preferat: “din sine erup sunete lichefiate în magma iubirii” nicolle | |
| = *autonegare* prin retragere în poem... | ioana matei [11.May.08 13:11] |
| "mie nu-mi spune mai nimic acest poem" "și totuși spune ceva" e aici o legatura strinsa (aparent contradictorie) intre titlu si primul vers al poemului, legat prin nasteri succesive, in sens ivers drumului esentei, de urmatoarele... sau forma de *supravietuire*, renastere (dureroasa?) prin cuvant... sau poezia, forma inalta de purificare si intoarcere in noi... iti recitesc versurile si stiu ca aici e un poem ce trebuie citit in tacere ... | |
| = Poemul isi creeaza din sensuri un camp de forta | razvan rachieriu [11.May.08 17:11] |
| Poemul își creează din sensuri un “câmp de forță”, care respinge “semnele din afară”, iar melodia lui lirică este o eufonie ce curge plăcut în timpanele celor care o citesc. | |
| = Răspunsuri | George Pașa [13.May.08 19:15] |
| Vă mulțumesc tuturor pentru semnele voastre de lectură. Am scos versul al treilea din prima strofă deoarece era cam ilogic și cam în plus. Nicole, da, e un fel de negație a negației. Lăsând la o parte faptul că metafora "magma iubirii" am mai utilizat-o altădată, aici cred că în noul context e altceva. Ioana, e o întoarcere în sine pentru a privi mai limpede în celălalt. Răzvan, într-un fel, "câmpul de forță" respinge semnele înșelătoare, lăsând acces numai celor în concordanță cu muzica interioară. | |