| = "pasăre de gheață " | silviu viorel păcală [11.Apr.07 16:31] |
| Mmmmmm.... | |
| = Re: catre Silviu care si-a pierdut graiul | George Pașa [11.Apr.07 16:57] |
| Silviu-Viorel, ori te-a cuprins somnul vocalelor, ori pasarea de gheata ti-a inghetat limba de nu poti ramane decat la sunete nearticulate. Sa-ti spun eu: e un text caldicel, cu vreo cateva sabloane introduse voluntar, spre ciuda celor care umbla la vanatoare de clisee si nu sesizeaza autenticitatea trairii. Poate asa iti vine graiul! | |
| = Poemul unic | Vasile Mihalache [11.Apr.07 20:30] |
| Fără să citesc răspunsul de mai sus am remarcat că autenticitatea trăirilor tale este minată de clișee bătătoare la ochi. De aceea mi-am permis să citesc astfel eliminând tot balastul, iată: Te-am revăzut. Bucuria plecase departe. Ca o pasăre de foc respira, Amenințată de moarte. Deodată s-a prăbușit Într-un vers, Cu țipăt înăbușit. Nu te mai iubesc- Pasărea cu aripi de smoală Îmi zboară prin suflet Alungându-te de acolo- Și graiuri și umblet. Te-am revăzut de aproape Cu o pasăre de gheață în priviri: M-ai acoperit ca un noian de ape, M-au străpuns amintiri. Acesta este poemul unic pe care l-am văzut. | |
| = Poemul care l-am citit | Vasile Mihalache [11.Apr.07 18:44] |
| Am văzut fără să citesc răspunsul tău de mai sus clișeele și le-am scos ca să citesc poemul adevăratei trăiri cum bine spui și eu confirm că există. Iată: Te-am revăzut. Bucuria plecase. Ca o pasăre de foc respira, Amenințată de moarte. Deodată s-a prăbușit Într-un vers Cu țipăt înăbușit. Nu te mai iubesc- Pasărea cu aripi de smoală Îmi umblă prin suflet: Alungându-te de acolo Cu dulcile graiuri, cu nemișcatul umblet. Te-am revăzut de aproape Cu o pasăre de gheață în priviri: M-ai acoperit ca un noian de ape, Mi-ai amânat amintiri. | |
| = Vasile, | George Pașa [11.Apr.07 19:37] |
| Multumesc pentru intelegerea textului si pentru varianta mult mai buna. Am redus textul, dar nu m-am folosit de versurile tale, n-ar fi corect. | |
| = Da | Vasile Mihalache [11.Apr.07 20:10] |
| Merge.Trebuie însă de acum încolo să revezi la final poemele cu bisturiul, fără milă. | |