| = de deasupra scarii (colaj) | Ioan-Mircea Popovici [20.Apr.07 14:32] |
| ziua se stinge ca o lumanare. umbrele noastre, lungi, se aduna-ntr-o singura umbra de deasupra scarii... "prima fisă și prima melodie... tu dansezi" (in retrovizoare) "nu-ți amintești melodia desigur doar luna în fâșii lungi albe urcă din podele pe rochia ta... n-ai să înțelegi cum târăște luna picioarele noastre/ spre iesire" | |
| = I-M | Alice Drogoreanu [20.Apr.07 16:51] |
| să înțeleg că ți-a plăcut? cred că ți-am mai spus că tu poți face poezie din poemele mele | |
| = e tarziu | Ioan-Mircea Popovici [20.Apr.07 17:57] |
| inainte de toate, si in afara textului, imi place ce scrii si ce selectez vine ca o atingere cu intangibilul... eu ma feresc de aripile ingeruilui si nu-i spun: ce frumos esti, ca sa nu fuga. dar am o tehnica (asa am invatat, in singuratatea aceea de pe tarmul cu scara) de-a ridica un turn din ce mi-a placut... si turnul prinde o scara interioara, din ce simt eu si o scara exterioara din ce ai tu... si cele doua scari fac un joc pe care astazi l-am numit "de deasupra scarii"... pentru ca-n jocul secund care-mi aparuse, apar mai multe scari si intotdeuna, pe scara se rostogoleste ceva... de la muzica acestei rostogoliri vine cantecul pe care-l percepi poezie... am scos barbanul si-am lasat atelierul... aici, sub raza lunii, pe sevalet, portretul ei... si-n rest, versul tau se rostogoleste undeva pe dusumea cu alt ritm: "e târziu! nu-ți amintești melodia?... desigur..." | |
| = 2 scări | Alice Drogoreanu [22.Apr.07 18:58] |
| pot face și un pod dar e târziu | |