| = O poezie cu mult suflet și căldură cafeinizată:)! | Constantin Codreanu [15.Dec.06 11:16] |
| „Galaxia de carton” un epitet ce urlă de zădărnicie a tot ce face parte din acea galaxie a cărei perenitate e pusă sub semnul întrebării de orice scânteie năstrușnic, idee reluată mai târziu în „curțile de lut”. „Cohorte de lemuri” frumoasă și neașteptată prezența lor în parc. Alex, unde ai văzut lemuri în parc, vreau și eu. Ultima strofa vine prea abrupt, prea rupta de restul, sau, poate prea „puțină”. Întotdeauna am fost partizanul simetriilor, poate încerci să reduci ultima strofă la 4, totuși. O poezie cu mult suflet și căldură cafeinizată:)! Cu drag, Constantin | |
| = azi e ziua portretelor reușite, acesta e unul din ele | Adela Setti [15.Dec.06 11:04] |
| În ciuda elementelor "reciclabile" sau nu folosite aici cu măiestrie, personajul tău se conturează plin de vitalitate, textul uzitează grațios de o notă ușor umoristică, plângând parcă dintr-un ochi, râzând din celălalt. Rămân cu o impresie de prospețime. Adela | |
| = întâmplări în "galaxia de carton" | Tamara Zub [15.Dec.06 12:57] |
| Poem foarte bine realizat, cu rime sigure, bizare, comic-grotești, cititorul e intrigat să afle cine-i cizmarul și ce face în "galaxia de carton". Îmi place mult "și nici măcar un vânt nu bate/ să miște curțile de lut", "mâncând plăcintă de tarhon/ sub cer albastru de beton". felicitări. | |