| = Bucăți de puzzle | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Carmen, ai un poem unitar și aerisit dar cu versuri memorabile și frumoase prin simplitate:*Când sunt singură nu-ți doresc să mă vezi...pot fi oricine, bucăți de puzzle căzute prin toate camerele...*Mi-a plăcut cum ai exprimat lipsa iubitului dar și plecarea lui:*am să mai vin să-ți ghicesc în aripi, peste un secol, două...*Foarte frumos! Cu prietenie, Victor | |
| = Ambiguul, născător de forme | Ioan Jorz [04.Jun.08 15:53] |
| Carmen Manuaela, un frumos poem de dragoste, unde ambiguul lasă loc și ghicitului în aripi, și culcușului zilei de ieri, și singurătății- când poeta are o altă formă... Oricum, "nemișcată în patul meu/straturi, straturi" este un vers ce finalizează în mod fericit împrăștierea, risipirea din întreg poemul. Cu amiciție, | |
| = * | florin caragiu [04.Jun.08 15:59] |
| si mie mi se pare foarte reusita poezia. forma ambigua - pretextul unei adapostiri a dragostei care trans-forma, developeaza chipul ca prezenta informala. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [04.Jun.08 17:47] |
| victor, ai extras versurile cheie, cateodata ma intreb cum e scrii mereu bine, sa ai idei, metafore noi daca nu le poti lega, iar legatura asta sa fie una banala. ioan, nemiscata in patul meu/straturi, straturi... pt ca in fiecare zi mai imbatranim si peste trup se sedimenteaza acelasi trup din nefericire. florin, ma bucur ca ti-a placut si tie,ambigua pana la risipire. va multumesc si va mai astept mcm | |