| = mirări | Cristina-Monica Moldoveanu [22.Mar.23 21:17] |
| Întrebarea care se pune e ce este acest misterios ino - pe care îl cunosc din alte scrieri ale poetei. Să dăm cu banul - inorogul? inocența? terminația -ino mai puțin elegantă a unor nume la vocativ (Alino, Cristino, Irino, Corino etc.) Poate primele două laolaltă. Sau altceva? Cert însă, reprezintă un alter ego, o instanță a personalității autoarei. Din această cauză, acest dialog liric cu sine însuși aduce în prim plan dubii, nesiguranțe, angoase, idealuri curate, mirări adesea, dezamăgiri, tot ce vibrează pe o notă sufletească mai înaltă. În definitiv lumea e un miracol, ca și zborul, în sens particular. | |
| = De gândit cu Ino. Mi-a plăcut mult. | Irinel Georgescu [22.Mar.23 21:54] |
| Dacă ar fi omul contemporan Ino fensiv, nu ofensiv, ce bine ar fi! Aș fi făcut și eu școală de ofițeri Ino, aș fi ieșit la exercițiu inofensiv cu Ino | |