| = Semn | Vali Slavu [09.Nov.10 16:07] |
| Ai redat simplu și firesc ireversibila "trecere". Podul, mediator între copilărie și bătrânețe, între viață și moarte, se frânge la îmbrățișarea morții. | |
| = Vali Slavu | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Vali, mulțumesc pentru semn. Defapt poezia ar trebui să se numeasca La capătul podului. | |
| = Erată | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| De fapt | |
| = Nevermore | Gheorghita Ionescu Eugeniu [09.Nov.10 20:30] |
| Cat de umana e moartea,oh,de-ar fi asa,am trece mai usor. | |
| = re-nevermore | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Eugeniu, mulțumesc pentru semnul lăsat. De ce n-ar fi moartea o iubită? | |
| = Consideratie | Gheorghita Ionescu Eugeniu [10.Nov.10 00:16] |
| Au existat popoare in care cultul mortii era un pilon,daca nu chiar fundamentul religiei pe care o practicau.Dar moartea nu era iubita.Eminescu intr-o poezie compara moartea cu "un inger cu parul blond si des".Intr-o lume utopica,intr-o societate ideala,poetul vedea moartea ca fiind frumoasa.Monologul lui Hamlet revine in forta,patinam pe aceeasi dilema.Moartea nu poate fi...o iubita.Pentru simplul fapt ca nu poti avea o "idila" cu ea.Ti-as spune mai multe dar nu e nici timpul,nici locul potrivit. | |
| = Ai îmbătrânit copil ce ești | Alexandru Gheție [09.Nov.10 23:37] |
| Ai încadrat bine textul la... poezii de dragoste :). Practic, toți iubim femeia asta uimitor de frumoasă. Îmi place textul, e o simplitate care atrage, dincolo... o durere mare :). Mai trec, alex | |
| = Eugeniu, Alex | Victor Țarină [10.Dec.18 14:27] |
| Eugeniu, poate ai dreptate: ea te îmbrățișează o singură dată. Alex, așa-i că-i frumoasă in rochia ei albă, lungă? Vă mulțumesc pentru trecere și vă mai aștept. Victor | |