| = subiectivism? poate... | Cristina Sirion [30.Jan.08 01:56] |
| Ma intreb uneori daca vad oarecum prea subiectiv poeziile tale, fiindca imi plac avand impresia ca dincolo de ele te inteleg mai mult pe tine, "piranha ratacit". Si banuiala e ca totusi te intereseaza mai mult poezia decat descifrarea omului. In fine, o sa-ti spun parerea mea asa subiectiva cum e. Excelenta comparatia din prima strofa, oamenii-saltele. Tresarirea aripilor a fost foarte vie, aproape ca am asociat-o cu zgomotul greierilor, as fi vrut sa-ti spun sa-i adaugi o oarecare sonoritate de genul asta daca nu mi s-ar fi parut inutil odata sugestia deja creata prin simplul "tremur". "îmi strecor trupul tocit prin ochiul suprafețelor. las în urmă tot mai multe fragmente din mine" - mi-am imaginat asprimea suprafetelor fara sa existe altceva decat sugestia tocirii, eu as fi insistat pe asprimea lor pana la ultimul strat de nisip in care mi s-ar prinde pielea, dar ar fi fost inutil. "să pot să mi te strâng în jur ca pe vaginul din urmă" Mi-a placut taria din strofa asta, e ca un shot. Eu n-as scrie-o pentru ca nu mi-ar iesi. Am perceput-o - corect sau nu - ca pe un strigat din nevoia de imbratisare cu ceva nestrain. Deci, as fi avut critici, dar mi se par inutile. Si crede-ma ca le-as fi facut, sunt o curajoasa! | |
| = Cristina, | Ligia Pârvulescu [30.Jan.08 02:15] |
| poate ca-ti place cum scriu pentru ca pe undeva te identifici pe-acolo, nu stiu, e o presupunere, poate gresesc. Da, ma intereseaza poezia, dar si descifrarea de care ai zis. Si eu m-am gandit la asprimea suprafetelor din strofa a doua, dar pe urma m-am gandit la renuntare acolo, de asta n-am accentuat asprimile. Ultima strofa eu m-am gandit ca o sa para teribilista, dar nu a fost gandita teribilist. Imi pare bine ca ai perceput-o la dimensiunea ei normala, umana, interpretarea ta e buna. Poti sa vii si cu critici sa stii, nu ma supar, dimpotriva. Eu iau in considerare toate sugestiile, chiar daca nu modific decat rar pe text, la o revenire generala voi reciti toate comentariile. Eu de exemplu m-am autocriticat destul de mult pentru textul asta, mai poate fi prelucrat dupa parerea mea, si o sa revin pe el, mai tarziu. Parerea mea :) Ma bucur insa ca ti-au placut imaginile din el si ca l-ai simtit aproape. Un piranha ratacit :) | |
| = Unii sunt piranha, altii momeala pentru ei | razvan rachieriu [30.Jan.08 12:11] |
| “Ochiul suprafețelor” reflectă aparențele, o realitate subiectivă filtrată de iriși și dezvăluie “tot mai multe fragmente” din tine. Viața este o saltea uzată folosită zilnic de oameni care merg când dorm și dorm când merg, unii sunt “piranha”, alții momeală pentru ei. | |
| = Razvan, | Ligia Pârvulescu [30.Jan.08 12:48] |
| multumesc pentru interpretare. Piranha alcatuiesc acum o minoritate...:) | |
| = celulă atipică | florin caragiu [30.Jan.08 16:05] |
| mie imi plac primele doua strofe, se cristalizeaza o atmosfera, in ultima (mai precis ultimele 3 versuri) mi se pare ca in ciuda neobisnuitului, e o constructie oarecum artificiala, e un exces care satureaza... ma atrage naturaletea grava a scrisului tau in general :) totusi in ultima strofa expresiile par oarecum artificial introduse, sau oricum brut, fara preludiul necesar, parerea mea subiectiva. Te citesc cu interes. | |
| = Florin, | Ligia Pârvulescu [30.Jan.08 17:04] |
| astazi, dupa ce am vazut un film excelent, "Il Postino", mi se par nerozii toate ideile pe care le-am scris aici. Desigur nu-i asa, e o stare a mea de moment, in care simt ca iubesc toti oamenii :))...o sa-mi treaca repede :) Cred ca ai dreptate la ultima strofa, in loc sa se limpezeasca, lucrurile se incranceneaza acolo, stiu de cand am scris. E un text perfectibil si la celelalte strofe, parerea mea. Ma bucura mult ca ma citesti, este reciproc, chiar daca las semne rar. Cu prietenie | |