| = semn | Carmen-Manuela Macelaru [24.Oct.07 10:03] |
| mi-a placut cel mai mult: primul vers(nu il mai citez),dereticand prin vrabii flamande,urmele rotilor pe unde au trecut coviltire cu zei,din varful buzelor slobozeau pasari,sa nu dorm pe vreun fluture de noapte,penultima strofa iarasi f reusita.cred ca titlul era suficient, e puternic. (subtitlul de/da, la/le). mcm | |
| = multumesc | Cristina Sirion [24.Oct.07 23:00] |
| pentru trecere, pentru pareri, orice parere e extraordinara fiindca de unul singur nu-ti poti privi poezia din exterior si n-ai decat imaginea asta cu toate ferestrele inchise. Faptul ca ti-a placut e deja ca un bonus. Subtitlul era o gluma, mi-am imaginat ca arunc poezia asta in arena, sa o pape mai bine leii - nu are nimic poetic si nici vreo legatura cu poezia insasi. | |
| + da | florin caragiu [25.Oct.07 14:48] |
| e un poem dezinvolt, cu asocieri ce creeaza topologii surprinzatoare, trupul aplecat peste moarte este locul in care au loc conversiile vegheata de flacara albastra. Sunt multe expresii de evidentiat, insa important e echilibrul dinamic si faptul ca versurile sunt legate, fac corp comun pentru a transmite starea poetica. | |
| = cristina | cezara răducu [25.Oct.07 15:12] |
| un poem în care fiecare vers este o poezie în sine.mituri, simboluri, ludic, mi-a plăcut. cu drag, | |
| + „coviltire cu zei” | Nicolae Popa [25.Oct.07 16:29] |
| Cristina, Este aproape incredibil că astăzi se mai scriu poeme în care mesajul, imaginea și ideea te duc spre atîtea locuri umbroase, spre starea, dacă mi se permite, primordială a înțelesului poeziei: „aveau flori închegate pe umeri pe piept și urși cu clopoței la gât Îi hrăneau cu viața din palmă” „Ni s-a zdrelit privirea de oasele albe ale întrebărilor până în zare până acolo unde se împădurește ochiul” De fapt, ar fi trebuit să citez întregul poem. Și o precizare. Reieșind din legămîntul făcut cu mine însumi, nu pun mai mult de o steluță pe zi, astăzi, după ciocnirea cu acest poem, voi face o excepție, cu scuzele de rigoare pentru cei cărora le este teamă că cineva ar putea prăbuși tot cerul cu stele peste capul lor, îmi permit să întorc ochii lumii-cititoare asupra acestui poem însemnîndu-l cu o steluță. | |
| = florin | Cristina Sirion [25.Oct.07 19:22] |
| Am fost surprinsa, bucuroasa, uimita. Apreciez mult ca te-ai oprit. N-am sa cred niciodata ca pot scrie dar e un imbold extraordinar pentru a continua sa ma caut in oameni, si asta ar fi inca o modalitate. Multumesc. | |
| = cezarei | Cristina Sirion [25.Oct.07 19:28] |
| Iti multumesc pentru cuvinte, pentru atentie, pentru "cu drag". E foarte mult. | |
| = Nicolae | Cristina Sirion [25.Oct.07 19:39] |
| Sunt onorata de trecere si consider ca am fost norocoasa ca te-ai oprit. Am avut mereu impresia ca unele lucruri pur si simplu trec prin noi, fara sa avem alta contributie decat aceea de a fi fost acolo. Poezia nu-i un merit, dar Dumnezeule ce senzatie extraordinara cand ai banuiala ca te-a vizitat. Multumesc pentru banuiala. | |