| = Și-n acea mare-or să se scalde... | George Pașa [06.Oct.09 22:25] |
| Și s-o bem, să uităm de frigul din noi. Partea cu "rănirea luminii" e mai veche (am uzat și eu, cândva de această formulă), dar oare nu lumina este aceea prin care ne risipim în timp? "Aristocrația" poeziei nu știu dacă trebuie/ se poate ascunde chiar "în ciorapi de dantelă". Aș zice că întunericul este o rană a luminii, dar și prin ele se poate ajunge la templu. Finalul amintește (sigur, într-un alt registru poetic) de Bacovia. | |
| = Erată | George Pașa [06.Oct.09 22:26] |
| "și prin rănile întunericului" | |
| = iubirea așteaptă | Maria-Gabriela Dobrescu [07.Oct.09 01:40] |
| rara, am trecut pe aici și am gustat din poemul acesta. am rămas împotmolită în toamna asta plină de culori. sper că mai ai ceai. cu drag, maria | |
| = maria, george | cezara răducu [07.Oct.09 12:25] |
| maria, da, mai am ceai cât pentru toate iernile care vor veni!!! george, bacoviană și starea.iar despre lumină,s-o lăsăm ascunsă. cu drag vouă, rara | |