| = Doar azi... | Maria-Gabriela Dobrescu [03.Mar.09 01:31] |
| Întotdeauna vor exista cicatrici care se vor hlizi la noi prin ferestrele sufletelor noastre. "cuvintele/rămase între dinți/înainte de ultimul țipăt" nu pot fi curățate decât de o altă ploaie. "Putem să încercăm și asta". De ce nu? Nimic nu e prea mult pentru fericirea noastră. Cu drag, Maria | |
| = Cuvinte ce stranguleaza banalul | razvan rachieriu [03.Mar.09 14:31] |
| “Ultimul țipăt” curăță “cuvintele rămase între dinți”. Ne-am folosit cuțitele cuvintelor, le-am aruncat unii în alții, ne-am rănit și rănile s-au cicatrizat prin împăcare și iertare. Cuvintele din poezie ștrangulează banalul, curăță promiscuitatea dintr-o “cameră oarecare de hotel” și ne ating rănile existențiale. | |
| = răzvan | cezara răducu [03.Mar.09 14:53] |
| mulțumesc pentru comentariu. ai dreptate, poezia vindecă.pentru mine e mai greu să învăț să iert, însă. cu drag rara | |
| = maria | cezara răducu [03.Mar.09 17:06] |
| mă iartă, te rog.voi încerca și ploaia. cu drag, rara | |