| = tristețea doar o geană falsă | remus-lucian stefan [12.Mar.12 16:41] |
| silvia, doar pentru că fiecare își crează o coraline proprie când îți citește poezia, îmi permit un mic joc. aceasta este coraline a mea: coraline și a aruncat ochii în altă parte a văzut printre cuvinte biserica într-o rînă lângă decorul cu scaune rupte știe de când avea doi ani că este un catalizator chimic cu gust dubios pentru asta a ispășit demult fericită alergând în pustie Nemărginitul este temnița ei iar tristețea doar o geană falsă pe obrazul drept. este micul meu dar adus poeziei tale. sper că nu deranjează. | |
| = ... | Silvia Bitere [13.Mar.12 08:41] |
| nu numai că îți mulțumesc pentru acest dar încântător dar îți promit că în momentul în care voi publica un volum cu De-a coraline, să includ, cu voia ta, desigur, și acest text cu semnătura Remus-Lucian Ștefan. Ștefan, îți mulțumesc! | |
| = în alt decor cu suflete rupte | remus-lucian stefan [14.Mar.12 16:00] |
| mulțumesc silvia! te rog să faci așa cum simți. mă bucur că ți a plăcut. cât despre sensul ultimului rănd, pe care trebuie să recunosc, nu l am văzut din prima citire(l am luat drept:"când te-ai pustiit, să știi"), îmi aduce aminte de o replică din rubliov, tarkovski: "cunoașterea aduce suferință" pe care îmi permit să o completez acum și suferința curățește sufletul. dar asta a fost demult, demult într-un alt film, în alt decor cu suflete rupte. | |