| = usor si fara urma... | Veronica Pavel Lerner [25.May.14 23:42] |
| Am revenit de cateva ori asupra acestui text. La prima lectura mi s-a parut un text simplu, o "zicere", una din multele in care poetul isi aduce aminte de parinti. Si totusi, revenind la text si gandindu-ma la el, am intzeles ca de fapt in acea pretinsa "simplitate" este de fapt o mare complexitatea. Poetul isi duce viata in treimea Parinti-Dumnezeu si Copilarie, unde copilaria, de fapt, pretextul de a include si punctul final, moartea. Suntem purtati, impreuna cu poetul, pe drumul dintre ce va uita si ce nu poate uita poetul, Iar drumul este tapitat cu metafore: "lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită", sau "soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană". Cred ca poamul se termina inainte de ultimul vers, cu aceleasi cuvinte din titlu. Ultimul vers, cred eu, e in plus. Frumos si sincer. Felicitari! | |
| = ultimul vers | Maria Gheorghe [26.May.14 09:51] |
| poate, intr-adevar, lipsi, chiar se cere... frumoasa "zicere", cum spune Veronica, merge, fara gres sau ocolisuri, acolo unde e asteptata, acolo "unde" nu se astepta... maria | |
| = mulțumiri, veroniva pavel lerner și maria gheorghe... | Teodor Dume [26.May.14 15:28] |
| veronica pavel lerner, da, commul tău e o "zicere" de mare efect. ai mers pe firul punctat de către stări și le-ai însemnat cu sufletul. am eliminat versul ultim multă stimă maria gheorghe, mulțumesc de trecere și semn. da, e mai bine fără ultimul vers care era de fapt o tușă cu sinceritate, | |