| = niciodată | Ottilia Ardeleanu [02.Jun.12 17:16] |
| nu vom ști ce compoziție interioară, ce amestecuri, ce combinații, ce proporții, câtă trudă, câte vise, câte gânduri etc fac să strălucească acel numai-ce-se-vede, acele margini de diamant. un vers cum: "greul pe umerii actorilor care încearcă să recite sclipirea" mi se pare excepțional. să reciți "sclipirea" - acel ceva care este de o splendoare nemaiîntâlnită, o izbucnire a naturii umane, a ideii, spontanul din diversitate, este aproape imposibil. depinde mult de "actor", (de) cum transpune literele și de acea "complicitate". e poate singurul care îl înțelege pe poet! minunat! | |
| = mă gîndeam | Liviu-Ioan Muresan [02.Jun.12 18:58] |
| serios la ceea ce este inspirația. Nesusținută de cuvinte bine chivernisite poate eșua. Și diamantele poetului se pot pierde într-o simplă expirație. De aici ideea prezenței actorului, acela care poate schimba recepția pentru buna digerare. Mulțumesc de trecere și cuvinte. | |
| = "aur țigănesc" | Vasile Munteanu [03.Jun.12 00:21] |
despre care foarte sugestiv se spune: strălucește la soare, dar nu și în beznă. nu pot spune că "poetic" textul m-a convins (poate sunt eu prea sictirit de trimiteri tematice, de la "berea de aur" până la "zmeura de aur"); dar cu siguranță ai materie primă (să spunem bronz dat la perie); în plus, (chiar dacă este clar că vorbești despre ipocrizie) cred că definirea unei arte prin intermediul unei alte arte nu ajută. oricum, îmi place că nu ai renunțat "să sapi"; că pentru tine poezia trebuie să fie reală. | |
| = Vasile, | Liviu-Ioan Muresan [03.Jun.12 15:30] |
| așa este, mă bucur că ai simțit intenția, (chiar dacă e destul de evidentă pentru mine), și, așa este, poetic are de suferit. Dar îl doream cît mai explicit, cît mai direct, poate ușor subtil... A ieșit ceea ce se vede aici. Mulțumesc de trecere și părerea lăsată. | |