Members comments:

+ *
marin badea
[22.May.16 07:38]
E absolut claustrofobic, în același timp de o intimitate perfectă: așa sunt camerele de hotel unde nu se consumă altceva decât iubiri de furat, iubiri interzise, iubiri care nu există în viața reală.

Poemul e un deja vu.

Iubirile din astfel de camere rămân acolo, pe veci. Cine să le înțeleagă? Și, până la urmă, camere de hotel nu sunt altceva decât niște cavouri: acolo se îngroapă acea parte a dragostei pe care nu reușești s-o trăiești până la sfârșit. În fond, în asta stă toată frumusețea ei.

...Aș putea să-ți cânt, dar ești atât de surd si atât de bine știu asta.

Nu poți rezona cu uitarea... Când mori, de fapt te uită ceilalți. Și invers: când te uită ceilalți, pur și simplu mori.

 =  Marin_Badea ; Mulțumesc...
Ciobanu Claudia
[22.May.16 23:38]
Mă bucur că ai rezonat cu mine. Am scris-o doar ca s-o pot reciti peste ani și să-mi amintesc. Nu mă așteptam...




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !