| = soacra nu piere așa ușor | milos petru [13.Jun.10 19:01] |
| Bucuros un ginere român Când soacra sparse-un val mai mare: Apa trece pietrele rămân, Și soacra mea-i o piatră tare. | |
| = Ghinion | Vasile Ilin [13.Jun.10 20:34] |
| După cum bine se știe Ghinion avuși cu carul, Fiindcă soacra cea nurlie Se iubea cu salvamarul. | |
| = D-le I. Cuzuioc | Eugen Sfichi [14.Jun.10 09:05] |
| Inepuizabila soacră... Îmi pare rău că e o problemă cu ritmul în versul 4: Și-un ginere ofta pe mal: -Vai,ce e val ca valul trece. Din păcate cuvântul "vai" este o interjecție și accentul cade pe el. În alte cazuri, într-o succesiune de cuvinte monosilabice ne mai putem juca puțin cu accentul. Răspuns Catrenul ți-e puțin neteafăr, Deși se-nfruptă din Luceafăr... E.S. | |
| = Domnului Ion Cuzuioc | Eugen Sfichi [14.Jun.10 09:05] |
| Ați preluat în întregime un vers din Luceafăr... Nu era obligatoriu să puneți ghilimele pt că sunt cunoscute, dar era bine dacă totuși puneați. Ați folosit "Ce e val ca valul trece" din "Glossa". Când sunteți la mare, ca în catrenul dv. și vă ispitesc vecinele de pe plajă, gândiți-vă la următoarele versuri, tot din "Glossa": "De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece." E o sugestie pt alte catrene. E.S. Post scrptum. Cum ne adresăm unul altuia? Uneori o facem neprotolar, alteori ezităm. | |
| = n-ai avut noroc | Laurențiu Orășanu [14.Jun.10 07:14] |
| Intrând sărmana-n apă rece, Luată-a fost de primul val Și-un ginere ofta pe mal: -Vai,ce e val ca valul trece. (Ion Cuzuioc) Văzând-o gata să se-nnece În valul mării - nu c-un măr, Un salvamar, din apa rece, O trase, ca-n catren. De păr. Calimero | |
| = Soacrele înnoată bine! | Aurel Sibiceanu [14.Jun.10 07:41] |
| Ioane, ascultă aici, să vezi ce ghinionist e ăsta: http://www.youtube.com/watch?v=Rhmnn8_dQZM | |
| = Doi de n | Dan Norea [14.Jun.10 08:13] |
| Domnilor, fie că soacrele înoată bine, fie că se îneacă, o fac cu un singur n. Regula zice că apar doi de n numai la cuvintele în care în e prefixul unui cuvânt care începe cu n: înnopta, înnoroi... | |
| = Nor ! La Pitești s-a înnorat ! | Aurel Sibiceanu [14.Jun.10 08:56] |
| Știam, Nene Dane, dar am rămas fidel formei vechi, cu doi de "n", așa cum mi-a explicat învățătoarea mea; anume că etimologic cuvântul în "cestiune" vine din Lat. pop. innotare. Ulterior s-a decis eliminarea unui "n". | |
| = Laurențiu Orășanu! | Ion Cuzuioc [14.Jun.10 09:16] |
| Văzând-o gata să se-nnece În valul mării - nu c-un măr, Un salvamar, din apa rece, O trase, ca-n catren. De păr. Calimero Simțind sărmana că se-îneacă, Dori să se salveze ea cumva Și ca ginerelui să-i placă S-a agățat de-a lui ce-avea ceva. p.s.Mulțumesc mult Laurențiu pentru trecere! | |
| = Eugen Sfichi! | Ion Cuzuioc [14.Jun.10 09:31] |
| Ai perfectă dreptate Eugen,și din nou problema ritmului academic UER.De dragul lui am și implantat inutilul,, Vai,,.Ne adresăm ca-ntre confrați-la tu-și basta. Cu amiciție Ion! | |
| = puterea obișnuinței | Marius Bartiș [14.Jun.10 14:21] |
| De la ginere când pleacă Soacrele găsesc prilej, Ca "ieșirea" să și-o facă: Totdeauna...val-vârtej! | |