| = ficusul copilăriei | florin caragiu [27.Jun.08 10:05] |
| dincolo de o anume îngreuiere pe alocuri dată de un exces al referințelor, scriitura ta are o deosebită forță și expresivitate, dacă ar fi să aleg numai acest pasaj: "M-am trezit dimineața, din vis, cu acest gînd, să scriu un poem Despre ficusul cela special, care creștea într-o ladă, nu din lemn ci din PAL, Pe care-l udam, fericit că pot vedea puricii plantei patinînd, Într-o mișcare prelungă, oarecum chinuită, Încercând să ajungă până la mine, încercând să dialogheze Desenînd cu trupurile infinetezimale poeme kinetice". | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [11.Jul.08 19:36] |
| Iulian, reamrc si eu acest text. cam lung,insa, obosoitor prin unele locuri,poate il revezi... dar are si imagini interesante, fluide, descrieri interioare, reflexive, expresivitate. alrg un pasaj: Am crescut printre zeci de ghivece cu violete de Parma, Pe atunci mama avea un deget verde și toate florile îi creșteau, Era tînără mama și ficusul s-a transformat într-un copac Să-l evoc și pe cactus, credinciosul meu prieten, căruia îi rupeam puii și îi înecam într-un borcan cu apă, Cactusul ce a înflorit într-o noapte de iarnă iar floarea uscată Am strecurat-o printre imaginile acestui poem. cu prietenie, | |