| + . | emilian valeriu pal [09.Feb.18 07:02] |
| Un text lucid, prima strofă pregătește starea ireală din a doua strofaăÎn opinia mea e foarte bine stapânit, aproape chirurgical as zice, cât sa redea cu fidelitate îndoiala finalului. Personal, nu mă prea încîntă subtitlul. Culmea e că am citit textul fără să mă uit la subtitlu și mi-a dat impresia de lunetist care-și ține respirația înainte de a apăsa pe trăgaci. | |
| = pãrere | Oancea Sorin [09.Feb.18 11:34] |
| o colecție de stereotipii pe temã parcã încercând sã dezveleascã o idee poeticã de trup, de oase, de ziduri. Un vers sigur trebuie retușat :" o bucată de cer ce desparte un om în doi oameni", și un pic de semne de punctuație n-ar strica ritmul, trãirea, metafora și alegoria. | |
| = re | diana dumitraciuc [09.Feb.18 12:44] |
| Emilian, mulțumesc că ai trecut prin camera mea și că ai aprins lumina, alungând o bucată din întunericul îndoielii. Ai simțit bine tăietura între strofe, tensiunea dinaintea bang-ului. Cât despre subtitlu, e drept, nu m-am putut abține. Sorin, o părere bine primită. Despre semnele de punctuație, cred că fiecare își asezonează poezia, după cum o simte. Iar versul o fi tremurat, dar n-am retușul la îndemână. El a vrut sa spună ceva despre ruperea unui om în omul viu și omul mort, privindu-se ochi în ochi, victimă și asasin, confundându-se unul cu altul. Între ei, cerul. | |