| + peste poezia asta | Nicolae Popa [16.Mar.11 20:34] |
| Un discurs acaparant, cursivitate de respirație poetică autentică, imaginile se succed perfect motivate de ideile puse în joc, totul face ca sentimentele să fie tagibile, cel mai relevat segment fiind acesta: "desigur, nu ți-am spus niciodată despre pasiunea mea pentru orele pierdute așteptând să-mi crească părul lung, cât mai lung, să nu se mai audă nimic în jur decât cum îmi crește părul mai lung mai lung mai lung până la tine, de ce ți-aș spune vreodată așa ceva?" .......... ce poate fi mai frumos de atât, spune-mi, ce. Penultima strofă ar mai putea fi cumva lipesită. | |
| = ... | dorin cozan [16.Mar.11 20:56] |
| imi place secventa cu parul, chiar daca, imagistic vorbind, nu e noua. nu prea e discurs poetic in rest, desi declaratia de amore e ok | |
| = Prefigurarea fiintei iubitului | razvan rachieriu [17.Mar.11 11:56] |
| În poeziile tale se prefigurează ființa iubitului care se circumscrie cercurilor ființiale personale. Despărțirea diluează mesajul poeziei, însă transfigurează lumina ei care aleargă în jurul versurilor sensibile. | |