| + o | Ottilia Ardeleanu [20.Feb.16 13:11] |
| singurătate de aur, aș zice, o dramă a vieții care nu se lasă cu suspine, doar cu dureri în piept, o damă de companie a câtorva milioane de oameni, o nerecunoscătoare fiindcă ar trebui să mulțumească acestor milioane de oameni că o acceptă în casa și în sufletul lor. te-ai întrecut pe tine, aici, Gela, este un poem care nu are nevoie de prea multe cuvinte fiindcă el este totul în contextul dat! te felicit! | |
| = Luni-dimineață... | enea gela [20.Feb.16 13:40] |
| Mă uit la cer, la soare, uneori e și el pedepsit... Mulțumesc tare mult, Otilia! | |
| + numărând stelele | Costin Tanasescu Stefanesti [20.Feb.16 15:04] |
| M-am lăsat de bunăvoie topit în cazanul cuvintelor acestui poem. Îmi place ascensiunea agresivă a poetei Gela Enea, o voce care se face auzită din ce în ce mai bine în larma actuală a spațiului poetic virtual. "agățat în ștrangul fiecărei secunde" e un vers care doare. Îmi place, mai mult decât restul, strofa de final. Vă felicit pentru acest text și nu numai... | |
| = Stelele... | enea gela [20.Feb.16 16:16] |
| Domnule Costin Tănăsescu Ștefănești, parcă mai mult decât steaua acordată( sunt în premieră cu două) contează că dumneavostră, scriitor profesionist, ați înregistrat o ascensiune agresivă, în sensul cel mai frumos pentru mine! Îmi doresc să continue și vă mulțumesc mult pentru stea! | |