| = Văd | ninel vrânceanu [12.Mar.11 13:59] |
| în scrierile dvs. tenacitate, forță și har. Adunate, armonizate ca o "Casă părintească", pot dăinui peste veac. Cred că deja se întâmplă. | |
| = Nostalgie... | Miclăuș Silvestru [13.Mar.11 16:56] |
| aduce fiecăruia din noi, casa părintească. Cei rămași în urmă, în casele părintești, s-au "prăpădit, se prăpădesc" de dorul celor plecați departe pentru a-și găsi un rost în viață. Cât de sărăcăcioasă să fi fost căsuța părintească, va păstra în amintirea fiecăruia un loc de cinste, cred. Părinții au făcut eforturi enorme pentru a ne făuri un trai mai bun. Mai mult decât căsuței, cuvintele poemului se vor un elogiu grijii părintești. Dle Vrânceanu, vă mulțumesc pentru mesajul transmis. Și acest text va trebui modificat pentru a-ntruni condițiile necesare speciei literare... poate voi reuși să-i păstrez nealterat mesajul din forma inițială: Fără mângâieri la casa părintească rămasă mama – adună gânduri multe în batista-nvechită Prin cuvintele dv, îmi aduceți acorduri consonante armoniei amintirilor. Vă doresc mult succes... în toate! | |