| + când îmi vor striga numele... | Teodor Dume [06.Jul.14 14:44] |
| mă voi limita a privi din unghiul meu de vedere înspre strofele cap de acoladă (1 și 3)pentru că aici găsesc sensul dar și tenta dată întregului text, tentă pe care o agreez cel mai mult. "poate mâine voi deschide ochii sub alt cer/ și nu voi ști din ce colț de univers visez/captiv în altă memorie(...)poate mîine când îmi vor striga și mie numele/ceasul se va opri" iată că aici starea nu e o stare,chiar considerată normală, ci mai degrabă o stare interpretabilă în funcție de moment sau de realitatea momentului. mereu m-am aplecat asupra scrierilor care dovedesc o maturitate rezultată din experiența mersului prin ani. iată că aici găsesc așa ceva. aprecieri! luminez | |
| = multumesc | Ioan Barb [07.Jul.14 23:59] |
| pentru semnul luminos. Ioan | |