| = Bun venit, Raluca ! | Aurel Sibiceanu [09.Sep.10 12:15] |
| O nepoată care scrie așa de bine este și mai frumoasă! Iată un exepmu grăitor de poezie veritabilă: "și albastrul din ochii lui înghite pereții spitalului asistentele înalte, linia autobuzului 7 pisicile curții" P.s.: desktop? Ioi, asta e de la ördög, găsește alt cuvânt, nu-l reduce pe Pișta baci la "pielea" unui monitor; sunt atâtea lucruri mai încăpătoare... | |
| = aștept semn și pe viitor | raluca sandor [10.Sep.10 11:47] |
| d-le Sibiceanu, Vă mulțumesc pentru aprecieri și ptr observația dvs care mi-a părut justă. Prin urmare am modificat (provizoriu, cred, in această formă) versul. | |
| = dusmario | Anca Roshu [15.Feb.11 09:11] |
| asta intelegeam eu cand bunica mea spunea JesusMaria. istenem asta al bunicului tau mi-a adus aminte iar de ea. poezia mi se pare foarte frumoasa, cu tot cu ultimul vers care, initial, recunosc, mi-a parut putin prea patetic, dar dupa aceea am citit din nou si m-a infiorat " ca mult i-am iubit". o poezie de citit, musai, zic eu! mi-a placut tare si imaginea Dumnezeului fericit care aplauda! am citit si poezia cu iepurii si vanatoarea si tatal 'invizibil', mi-a ramas in minte mana trista a mamei deasupra cutitului... si mai vroiam sa spun ca mi se pare foarte fain stilul in care rememorezi bucati din biografia ta, raluca. mai viu, sa stii... :) | |