| = Frumoasă poezie, despre inima dublă, prin aisberg | Iulia Elize [16.May.23 02:29] |
| Poate, dragostea este pe placul stelelor, poate ea este o respirație dublă... (Iar când se duce, respirația-DUBLĂ se împarte în două alte mai mici respirații...) Cred... Mi-a plăcut foarte mult micuțul poem metaforic, gheața și dragostea de multe ori se amestecă, dureros. (E doar o părere, posibil.) | |
| = aveam obiceiul să | Maria Elena Chindea [16.May.23 12:04] |
| mă-ntind în expozeuri ample, discursul meu poetic și interior are multe ramificații, Iulia. Așa că m-am gândit să încerc și să esențializez cât se poate simbolistica și metafora mea! Poate că măcar un pic mi-a ieșit! Mulțumesc de comentariu și apreciere! | |
| + în glaciațiune | Maria Mitea [19.May.23 21:26] |
| Maria, poemul asta este o implozie de stele din gheata. “ “țurțurii îmi vor înțepa timpul“ Am o obsesie/ adictie cu gheata, imi place sa zic “ simti ca traiesti in cer doar cand mergi pe gheata “ intradevar timpul te inteapa , nu - ti permiti sa pierzi nici o secunda , tre sa te misti , sa keep going… ✨✨✨ :) | |
| = am eu o convingere | Maria Elena Chindea [20.May.23 00:53] |
| că iubirea (ca formă de cunoaștere superioară) este o respirație a focului din gheața detașării (a nu se confunda cu indiferența)! Viziunea integrală este din vârful munților, adesea înghețați, altitudinea viziunii vine la pachet cu oarecare însingurare, selecția e instantanee - cine poate respira cu tine și cine nu - nu ține de voința ta! Mulțumesc de înstelare! | |