| = Lumina multiplica dimensiunile fiintarii, pe cand intunericul le reduce | razvan rachieriu [06.Oct.14 09:26] |
| Timpul descărnat de fapte se împuținează, în el mai încap doar stările, o parte din sufletul pe care temporalul îl târăște prin viața ce accelerează timpul, astfel că neașteptarea inserează în timp nerăbdarea fără scop, cauză și efect. Lumina multiplică dimensiunile ființării, în timp ce întunericul le reduce la cele necesare, umbra se strecoară dincolo, unde se întinde nimicul în absența unui nou infinit, adevărul degenerează în superstiție și aceasta în anatemă, care atrage de partea ei blasfemia și sacrilegiul. | |
| = chiar și așa | Ioan Postolache-Doljești [06.Oct.14 18:03] |
| la capătul prim al dimineții agheazma zorilor sfințește totuși un nou infinit ce bine că suntem chiar și-n desperecheate duminici cu plăcerea lecturii,Ioan. | |
| = Ametitor | Valentin Irimia [08.Oct.14 08:47] |
| ca un carusel comentariul tau Razvan.Intradevar multiplica dimensiunile fiintarii, rascoleste si rascoala. Simt ca nu meritam un astfel de madrigal...multumesc din toata fiinta! | |
| = Ioan | Valentin Irimia [08.Oct.14 08:56] |
| ma bucur enorm ca am reusit sa-ti ofer macar un dram de agheazma prin care sa-ti clatesti chipul diminetii. Fii binecuvantat poete! | |