| = Nu-mi place, zău! | Dragoș Vișan [27.Jul.23 10:40] |
| Cam fastidios. Sună captivant și nu prea. Apropo, discursul mi se pare în tendințele poeților ce rup gura târgului (nu mi s-a făcut dor de câte un poem al lor) după mesajul sau starea indusă și cititorilor. Ionuț Georgescu, fii mai apropiat de viață, dă din suflet. | |
| = E un semn bun | Ionuț Georgescu [27.Jul.23 11:04] |
| faptul că nu-ți place. | |
| = Adverbe, adjective puzderie. | Dragoș Vișan [27.Jul.23 12:27] |
| În primele patru versuri sunt patru adverbe. În următoarele cinci mai sunt cinci adjective. Până la "treji", "dezordonați", "bieți", "mutilate" sunt o duzină de adjective și adverbe. 13-14. Apoi încă trei în final, în ultimele trei versuri. Determinanți prea mulți. | |
| = invadează | Stanica Ilie Viorel [27.Jul.23 12:44] |
| și scuipă, că nici loc în noi n-am mai rămas poți să te rogi de toți sfinții, poți să le pui sufletul pe tavă degeaba cucul tot cuc de când se naște poartă abandonul și crima în sânge. că așa a vrut natura să dovedească, numai ea știe ce tristă mană cucul, trist pui cucul în scenariul pe care îl propui este evident că oricât ai căuta să le arăți adevărul din propriul suflet tot degeaba, să le scrii și în alfabetul lor, nu vor pricepe că s-a dus la gunoi orice capacitate de interpretare a unor asemenea sensuri ba msi mult, tu spui de la fereastră ca să arăți că o fac de sus, eu aș zice că sunt pe Olimp în mintea lor, te mai și scuipă, cu flegmele lor infecte Eu rămân optimist, am la mine șervețele umede și ofer și celorlalți dacă e nevoie dar cea mai bună metodă este să nu treci prin orașul lor se vor scupia de la o vreme între ei oricum, sufletele lor rătăcesc uimite de ce au fost și ce au devenit | |
| = o femeie cânta o doină într-un sat, într-o colibă,- și intră un tip | Ionuț Georgescu [27.Jul.23 14:31] |
| îmbrăcat la costum, strigând entuziasmat- femeie, stii ce faci tu aici? Folclor!. Femeia n-a mai cântat niciodată de atunci. Asta e prima ipostază a criticii. A doua e definită de Ionesco- mă îndoiesc straşnic că un critic literar poate surprinde esenţa unei opere. Aceasta nu însemnează – deocamdată – că o substanţă lirică nu poate fi intuită, cunoscută. Dar nu poate, în nici un caz, să fie intuită cu prejudecăţi. Şi un critic literar este un domn care are prejudecăţi. Criticul îşi pune întâi prejudecăţile şi apoi subordonează cartea prejudecăţilor. Prejudecăţile se numesc criterii, metode, dogme, principii, sensibilitate estetică rafinată, gust literar educat, istorie literară şi alte umbriri ale operei de literatură. Mi-ați numărat adverbele și epitetele. Și ați considerat după normele, metodele, dogmele etc numai de voi știute că sunt prea multe. Eu cântam o doină. | |
| = Am spus că nu deschid această poartă textuală. Și atât. | Dragoș Vișan [27.Jul.23 15:40] |
| Depinde foarte mult de noi, de-un antrenament meditativ prin reformulări ale principiilor inițierii în mai multe sisteme filosofice să ajungem și la transcendență, la inspirarea unui aer de sus, din afara contingentului constrângător, trecând neapărat și prin acceptarea dharmei și imanenței, iar nihilismul mai departe de Sartre și culmile amăgirii lui Cioran nu este de recomandat. Încrederea nu trebuie vătămată printr-o atitudine de negare continuă, spre "bovarica plimbare de duminică". Nu știu. Mă depășește transgresarea limitelor în filosofie. Nu știu unde se poate ajunge prin întâlnirea de noapte cu surparea universului teologal. De aceea nu discut valoarea acestui text. Nu pot să înțeleg. Nu mă bag. | |
| = Declar pas la interpretarea acestui text. Scuze. Ies din joc! | Dragoș Vișan [27.Jul.23 16:03] |
| Oamenii simpli văd fără ghid de utilizare realitatea. Cei ce se raportează filosofic parcurg întâi un ghid, pe etapele trupei filosofilor. Acum, dacă eșecul personajelor lui Gustav Flaubert este din cauza boemei lor, a încălcării opiniei publice sau a lipsei educației sentimentale prin cultivare diversă nu înseamnă că n-au trăit intens și tragic prototipurile lor, din societatea franceză, iar plimbarea bovarică a putut scoate în cale și iubirea primejdioasă. Până la "gloata/fuga" mi se părea că vorbește eroul din "Iona" de Marin Sorescu, cu încercarea de a sparge universurile captivității abstractizate (regimurile nepropice filosofării). | |
| = Ultimele considerații critice. De neluat în seamă. | Dragoș Vișan [27.Jul.23 16:07] |
| La fel este și în viața de astăzi. Șansa educației sentimentale, precum și șansa reeducării simțului filosofic în orice om există. De ce să fim crispați și însingurați, dacă mai bună e riscarea onoarei. Sunt amintiți niște "îngeri dezonorați" în text. Cei dezonorați nu sunt filosofii neînțeleși de prea mulți oameni. Aprecierea unor filosofi de mai puțini cititori nu-i semn de fragilitate a sistemului respectiv. Dar nici de mare autoritate în domeniul căutării înțelepciunii. Oamenii aleg. Combină sistemele, într-un mod cât mai original. Apoi acea "fugă spre roșu" chiar nu mai știu ce înseamnă. Nu sunt destule indicii să depistez, să văd ceva prin această metaforă la fel de plină de ambiguitate precum "roșu vertical" de Nichita Stănescu. | |
| = o fi butonul roșu | Stanica Ilie Viorel [27.Jul.23 16:17] |
| eu zic să nu renunți, Dragoș. să renunți ar fi ca și când ai fugi pe roșu. de ce să renunți numai pentru că n-ai înțeles; poți închipui ceva, că e voie | |
| = nașterea și moartea nu pot fi reparate | Ionuț Georgescu [28.Jul.23 07:39] |
| să ne bucurăm de ceea ce le desparte :) Știați că un tip în Franța a încercat să obțină legiferarea dreptului de a fi bovaric? | |
| + Spre roșu nu vine aproape nimeni. E greu. | Dragoș Vișan [28.Jul.23 07:59] |
| Atunci când dreptul de-a fi eu, nu bovaric —ceea ce aș putea să fiu, dar încă nu sunt și nici nu-i nevoie să fiu, îmi va fi confiscat, cred că va fi cutremur pe pământ, că voi provoca ceva zgâlțâiri și în lumea materială din adâncuri. Eu văd astăzi mesajul acestui poem ca pe tentativa de a mai crea un nou sistem filosofic demonstrând că numai printr-o mare originalitate de gândire se pot sparge convențiile filosofice deja consacrate, mai întâi prin modificări radicale din perspectiva persoanei inovatorului. De aici și respingerea dedublării din incipit: "strânge-te puțin/ fă-mi loc în mine". Nu mai continuu, că o iau spre roșul lavei și cad în crater. Ăștia, observatorii, nu sunt pe fază cu măsurătorile gândirii artistice-filosofice să recomande texte cu adevărat muncite. Eu am realizat ce spune autorul. Dar dacă numai eu fac lumină în jur, e prea puțin, iar limina se stinge și alții nu se vor aventura. | |
| = Nu "eu continuu" deși eul este singurul dat continuu cert din lume | Dragoș Vișan [28.Jul.23 08:14] |
| Eu continui - corect. | |
| = Ionuț | Stanica Ilie Viorel [28.Jul.23 09:02] |
| dacă a încercat așa ceva, înseamnă că tipul era lucid în temeiul unei astfel de legi îmi și imaginez cu m-aș face vatman, sau când mă oprește unul de la circulație să mă prezint ca fiind superiorul lui cred că problema, în ton cu textul tău, ține de caracter și de valorile personale, mai rar (dar nu exclus) de patologic spor! | |
| = Dragoș | Ionuț Georgescu [28.Jul.23 09:06] |
| ceastă aplecare exhaustivă asupra textului meu o simt ca o oportunitate pentru o confesiune personală pe care ți-o doreai de mult timp. Textul meu e de fapt un cuier în care ți-ai agățat-o... | |
| = Tego | Ionuț Georgescu [28.Jul.23 09:08] |
| luciditatea e o oglindă spartă | |
| = Nu doar text... literar | Dragoș Vișan [28.Jul.23 09:15] |
| Da, să știi că discursul tău, prin perceperea zvârcolirii, a atitudinii verticalității de om ce problemantizează existența spre deosebire de alții prea calmi, eliberează, duce la descătușare. Și pune mult pe gânduri. E și garderobă a popasurilor comunicaționale din inimă. | |
| = … | Stanica Ilie Viorel [28.Jul.23 09:46] |
| Q.E.D. | |
| = Părere | Pasa [28.Jul.23 18:42] |
| Când am citit prima oară, am crezut că referirea este la „deplasarea spre roșu”, de aceea căutam în text asemenea referințe. Se pare că nu e despre ceea ce spun. | |