| = azi, dusă-i toamna | Stanica Ilie Viorel [29.Jun.24 10:54] |
| poate ar fi bun ca titlu ca să se prindă de această întâmplare imaginată atât de sensibil, dar folosind timpul trecut spun asta, pentru că îmi pare trunchiat discursul poetic dacă doar se propune cititorului să intuiască că acea toamnă a trecut, fără să se și afirme în poveste nu cunosc eu teoria metrului, dar îmi pare că Iulia are aici o colegă de atelier care îi poate da o replică pe acest gen replica fiind constructivă, bineînțeles mi-a plăcut, mai ales că este limpede, neforțată | |
| = Frumosă sapiențiala toamnă ! | Ovidiu Isan [29.Jun.24 12:29] |
| Dar, poate, prea simplu, școlăresc, adevarul la final. După toată frumusețea taoamnei ce ” ...răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite” adevarul pare spus de o babă fără dinți. Ultima strofă e în contrast prea mare cu ”ochii de peruzea”, ”vînt de catifea” etc. Doar o simplă părere... | |
| = Părere... | Iulia Elize [29.Jun.24 19:46] |
| E frumoasă poezie, ca sfat tehnic ți-aș da pe primele două strofe să nu repeți rima. Sunt prea asemănătoare rimele ca să fie repetate, iar dacă ai fi la un concurs literar, ți-ar scădea din punctaj, din păcate... Dar per ansamblu un poem bun, te-ai ținut bine de ritm și poezia e scrisă corect. Felicitări! Lua | |
| = Er,, | Iulia Elize [29.Jun.24 19:48] |
| * poezia, scuze | |
| = Iulia, Ilie, Ovidiu | Amanda Spulber [30.Jun.24 01:45] |
| Vă mulțumesc mult pentru comentarii. Iulia, îți mulțumesc mult pentru sfat. Cred că ai dreptate. Din păcate, în acest moment nu stiu cum aș putea să rescriu, dar am reținut ideea. Ilie, nu reușesc să îmi dau seama de ce ți se pare trunchiat textul. Impresia mea e că verbele la timpul imperfect (atunci când nu există și unul la perfectul compus, când mijea toamna, m-am decis să nu o primesc, de exemplu) dau senzația de întâmplare petrecută într-un moment imprecis, poate chiar atemporal. Iar titlul, nu știu. Ăsta mi s-a părut potrivit. Ovidiu, poate așa sună. Atunci când am ajuns la ultima strofă m-a părăsit inspirația si am stat să mă gândesc ce să scriu. De asta pare diferită de rest, cred. Poate nu trebuia să mă gândesc. :) | |
| = da | TEGO [30.Jun.24 13:05] |
| nu știu ce mă încurcă la această variantă am recitit de câteva ori în final cred că am reușit să răspund a acelui "și apoi" (așteptat de mine după fiecare strofă) cu ultima strofă nu cred că e vreo problemă cu alegerea ta, probabil nu mă preiau eu textul corect spor! | |
| = O sugestie pentru ultima strofă ... | Ovidiu Isan [03.Jul.24 11:29] |
| La ce mă gândeam eu atunci când am făcut comentariul de mai sus și nu am apucat să exemplific. Desigur, nu este scris cu măiestria ta. Am vrut doar să sugerez un registru metaforic. ........................................ Și îmi șoptea, duioasă, crâmpeie de adevăr... Sub frunza așternută peste livada anilor brumată Nu putrezesc doar merele căzute în ruginiul pomilor pridvor, Ia seama cum în taină din ele încolțește lumina cea adevărată Ascunsă peste vară în carnea visărilor ce acum încep să mor. | |
| = Ovidiu, îți mulțumesc mult pentru sugestie | Amanda Spulber [03.Jul.24 15:55] |
| Am încercat să îi dau o formă care să respecte măsura și ritmul. Sper că am păstrat și ideea. Pare mai optimistă varianta ta. Nu știu dacă o voi folosi. Mă decid greu. Dar ai dreptate, finalul e de nota 5, ca să îi dau totuși notă de trecere. :)) E cazul să fac ceva cu el. Să văd când și cum. Mulțumesc mult! Sub frunzele-așternute peste livezi brumate Nu sunt doar descompuneri lipsite de-nțeles, Ia seama cum din ele se nasc lumini curate; Ascunse-au fost, din vară, în fructe și în vers. | |