| + poezie - terapie | Nache Mamier Angela [30.Mar.13 19:44] |
| un poem al "facerii-desfacerii" de sine,un tremur al fiintei pâna la limitele fricii,poeta cere acestei Mame tutelare un fel de "reprimeste-ma,ascunde-ma în tine din nou",sa fiu la adapost de toate vicisitudinile destinului isi face rau si ne face rau,e un text intim dar evocator nu întâmplator poemul formeaza o caligrama-lacrima ...anni intra zdrobita "în sufletul cuvintelor": "noi suntem în viață dar asta-i cam tot e frig de ne-ngheață și visul O mamă… Mama mea..." | |
| = re Nache Angela Mamier - lumina de Pasti | Anni- Lorei Mainka [31.Mar.13 01:27] |
| poate ma lumineaza si gasesc drumul...si poemele sunt pe treptele verbului in lumina in iubire in dreptate da, cautarea spre ceata durerilor si trecutului e mai grea.... si ce ma bucur ca poema a ajuns in lume , nu va pot spune in cuvinte. | |
| = cîntec | Cristina Rusu [31.Mar.13 10:16] |
| sună ca un cîntec. trecerea de la viață la moarte nu e tăioasă, dură, ci ușoară. îmi pare un poem balans. viață - moarte, mamă - copil. mie personal mi-a plăcut acest cîntec al tău scris ca dintr-un suflet lăsat prea mult singur. ..acum să trecem repede că e ora de mic dejun cu magiun pe pîine bia | |
| = re Cristina Rusu | Anni- Lorei Mainka [31.Mar.13 15:39] |
| Cintec a si dorit sa fie... poate ca finalul e cam abrupt... sper ca cel care il pune pe note sa il mai slefuiasca. | |
| + litanie | Ioana Geacăr [02.Apr.13 01:10] |
| Un text muzical, dar cu o muzică stinsă, ca o litanie întreruptă din când în când de accente dramatice, metafore de granit:"e noaptea în care se-închide un drum", sau "e bine când ești aici între mine și noapte", sau " e frig de ne-ngheață și visul". Tristetea e asa de densă ca nu mai există alinare, nicio intoarcere in amintire, cum ne/ai obisnuit, e o tristete eternă : "Mama mea să ne ținem de mână în moarte…" . Inspirată imagine, mersul raului se cuibareste in prezent, initierea a fost frânta: "cu pașii ce nu-s cei învățati de la tine" Strălucitoare in expresie- tristetea! | |
| = . | Leonard Ancuta [02.Apr.13 03:27] |
| am vrut sa spun la inceput ca poezia e slaba si patetica, si ca nu conteaza subiectul. pana la urma sunt poeti care de-a lungul unor volume intregi si-au plans parintii si asta nu face din volumele lor opere de arta. dar poezia asta este buna. pentru ca atrage mila. mila este un sentiment absolut in poezie. | |
| = re Leonard Ancuta...orice semn schimba | Anni- Lorei Mainka [02.Apr.13 20:32] |
| Evident ca e patetica...unii chiar au considerat-o atit de patetica ...incit au numit-o "manea"...fiecare plinge sau ride sau cinta sau tace poetic dupa cum ii e felul, si evident ca nu sunt multe opere care vor deveni mari dar mila??? | |
| = scuze, s-a intrerupt...re Leonard Ancuta | Anni- Lorei Mainka [02.Apr.13 22:00] |
| mila? asta-ti inspira poema asta? ciudat, cred ca avem definitii diferite despre mila...sau poate ti-e mila chiar de autorul care scrie asa ceva? tristetea este una, mila din alta categorie...parerea mea, in generatia mea....dar cine mai stie acum. | |
| = muzical | Diana Caragiu [03.Apr.13 11:42] |
| un poem sensibil, declanșator de reactii sufletesti. chipul de departe și totuși atat de aproape lumineaza misterul poetic al saltului intr-o alta lume, dezvelita de conditionarile ce ne apasa... | |
| = re Diana Caragiu | Anni- Lorei Mainka [17.Apr.13 13:23] |
| Multumesc de trecere...si de intelegere. | |