| + - anvergură - | Adrian A. Agheorghesei [29.Jan.17 16:35] |
| Un tur de forță! E mult sentiment autentic aici, e multă luptă, e multă durere, e multă resemnare, e și multă dorință încă. Este foarte ușor de căzut în poetizare când se scrie acest stil de poezie (aparent, dintr-o respirație, aparent, fără travaliu tehnic, cu multă alegorie și trop, cu o densitate năucitoare a ideii și informației), însă, în general, discursul rămâne firesc și loial universului lexical ales. M-aș feri totuși de unele formulări care poartă amprente implacabile, cum ar fi "umărul stâng" (dpdv liric, există doar un umăr stâng în poezia românească - al lui Stănescu). M-aș feri și de aglomerația idee-metaforă. Adică, atunci când am o idee-miză, prefer s-o las goală, să n-o fardez prea tare cu imagine/ culoare. Să nu uităm - din contrast se nasc judecățile estetice. Plus de asta, o idee bună metaforizată fie chiar și numai o măsură în plus este primul pas spre poetizare. În altă ordine de idei, mai sunt mici greșeli (am văzut un "știi" scris prea scurt). Mai e și balast, evident. Da, e mult talent aici. E și inefabil, e și anvergură. Numărul 11 mi se pare cea mai bună! Textul ar merita recomandat, asta e părerea mea. De bine! | |
| = - titlul - | Adrian A. Agheorghesei [29.Jan.17 16:36] |
| pi punct es: titlul ciclului mi se pare foarte bun. | |
| + mă săruți puțin atât cât pot să mor... | Teodor Dume [29.Jan.17 16:51] |
| sigur că da, acoperișuri de 10 plus și multă poezie. place pentru că e gătit de sărbătoare. îmbinările sunt perfecte, lipiturile deasemenea. fiorul stărilor te aduc în tine însuți și asta pentru a privi din interior spre exterior "când mor mă strâng în mine să nu uit nimic" vieții trebuie lumină stea | |