| = ape dulci peste viori | Ionut Caragea [14.Jul.23 08:36] |
| Aveți și lucruri f frumoase în acest poem, precum apele dulci care cad peste viori, aveți și câteva repetiții de cuvinte, unde se mai poate stiliza, vezi apele din prima strofă, vezi acel demult inutil înainte de frumusețea. Textul ne poartă în mai multe locuri, emoțiile sunt disparate denotând o reverie și o libertate poetică, în locul unei focalizări pe o anumită idee, imagine. Textul, chiar dacă mai are nevoie de mici intervenții (și la sfârșit se poate găsi o fregată, ceva), place. Numai de bine! | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [14.Jul.23 20:29] |
| Mulțumesc frumos, domnule Caragea. | |
| + “cât de mult am admirat demult frumusețea“ | Zavalic Antonia-Luiza [20.Jul.23 23:42] |
| Frumusețea adevărată e cea nevăzută, ca un diamant rar, la care puțini pot ajunge iar acest poem face valuri de frumusețe, din inima autoarei. | |
| = ... | Cristina-Monica Moldoveanu [21.Jul.23 18:20] |
| Mulțumesc frumos, Antonia, seară frumoasă și bucurie! | |