| + Într-o poezie cu fluturi... | Ioan-Mircea Popovici [23.Aug.23 04:14] |
| Când o Poetă-ți spune: “Vii? Te astept...” Fără să-ți spună unde te așteaptă Pe un câmp verde, într-un cort-nacelă Cu balonul zburător pregătit pentru zbor Sau într-un port, pe un vapor Nu mai pui întrebări și-o tai de-a curmezișul Împăcând între ele cel 7 zări Ale celor 7 nedeterminări Cu metamorfozele Infinitului la scară Mergi pe urmele ei Într-o poezie cu fluturi... “mi-a trebuit o zi să mă transform, prietene/o zi în care să îmbrac haină de soare/să muște lumina fiecare deget întins spre mine/stăteam în vitrină/printre manechine liniștea gemea de foame/dincolo, cuvintele sunau ca niște clopoței/tu-mi aruncai poeziile pe o frunză/cea mai frumoasă trăia în mine…” | |
| = Ioan-Mircea Popovici | ana sofian [23.Aug.23 22:39] |
| de fapt asta este provocarea, să pleci înspre unde nu știi, dar unde simți... | |
| = Mi-ai adus aminte că... | Ioan-Mircea Popovici [24.Aug.23 05:18] |
Pe ramura lui da, florile au semințe roditoare… Între florile acestea și cântecul greierului are cuvinte… Ce zici tu-mi pare-n firea lucrurilor… “să pleci înspre unde nu știi, dar unde simți...” Cu alte cuvinte, “Mergi unde te poartă inima” și sigur vei ajunge unde simte ea că e bine… https://101books.club/carte/descarca-susanna-tamaro-mergi-unde-te-poarta-inima-pdf “De cum m-a văzut apărând la intrare, Buck a început să alerge în cerc ca un nebun. Apoi, pentru ca să-şi manifeste fericirea, a devastat lătrând două sau trei răzoare. De data aceasta, n-am avut inimă să-l cert. Când a venit lângă mine, cu nasul murdar de pământ, i-am spus: „Ai văzut, bătrânelul meu? Suntem din nou împreună”. Şi l-am scărpinat după urechi…” | |