| = cred că o nuanță nu ai prins | Stanica Ilie Viorel [29.Sep.23 00:15] |
| și chiar am prins acest “dialog” la distanță mă refer la acele “nuanțe din întuneric” acolo cred că ai scăpat esența întuneric, ca percepție, este gol de sens întuneric, ca sine, este firea tuturor sensurilor, nu avem de ce să îl alăturăm icoanei icoana este simbol, nu are cum rivaliza cu întunericul, ar fi o teamă fără sens iscusința este să ne lipsim de teamă primind lumina doar presupuneri (zic) oricum, apreciez cum dezvolți creativ un dialog la distanță respect! | |
| + foarte fain text | Ionuţ Caragea [29.Sep.23 08:40] |
| culoare, eleganţă, delicateţe, profunzime, dialog transcendental... Autorul are propriile sale percepţii, un pic diferite de şabloanele cunoscute, dar poezia este o bijuterie. | |
| = Tușe diafane de primăvară | Papadopol Elena [29.Sep.23 09:59] |
| Ca pensula unui pictor care își dorește să cocheteze cu avangardismul nuanțelor în culori ce împart apogeul și extazul concluziilor mai înainte să fi fost rostuite de mișcarea-i angelică... Astfel mi se întinde prin mână gândul ce se sfârșește în degetul arătător ridicat spre lumina stelei unde se visează pe sine căutător. (...) Ființa lovită în inimă de bătaia sângelui răspunde cu amintirile loviturilor. Mi-a plăcut mult poemul. Imagini puternice. Cuvântul poetic alege spațiul, ca loc al aspirației spre înalt. Și tablou romantic, și existențial... | |
| = îmi place tare mult | Stanica Ilie Viorel [29.Sep.23 10:05] |
| ce se întâmplă pe/cu acest text bravo autorului și mie (că-mi place… știu eu de ce) | |
| = Lucire | Nincu Mircea [01.Oct.23 00:12] |
| Mulțumesc pentru strălucirea adăugată și pentru aprecieri, dle Caragea! | |
| = sinteză | Nincu Mircea [01.Oct.23 00:14] |
| Aleasă doamnă Elena, vă mulțumesc pentru sinteza lirică! Este forma finală a poemului. | |
| = îndatorare | Nincu Mircea [01.Oct.23 00:17] |
| Domnule Stănică, vă rămân dator cu tot viitorul discuțiilor noastre... Cu mulțumire, | |