| = :))))) | Ottilia Ardeleanu [14.Feb.24 16:22] |
| dacă e vorba de chiloți, să sperăm că aceștia nu fac degeaba umbră intimității... am râs de valentine...s day... să fii îndrăgostit de viață e ceva! | |
| = Dragă Otilia, | BogdanGeana [14.Feb.24 16:24] |
| asta a fost și ideea, eu unul chiar am râs când am aberat. Cât despre Valentin, am motive temeinice să îl sărbătoresc de Dragobete. :) | |
| + Ar fi prea simplu ca și parodie... Eu tratez așa: | Emilian Lican [15.Feb.24 11:21] |
| Este un articol foarte bine documentat cu exemple de la clasicii în viață ai aforismelor până la Cioran, de la Valentin Sfântul până la Cel Iubăreț... Am lecturat și catrenele ieftine dar atât de pline de finețea adevărului atât de amuzantă uneori... Găsim și definiția aforismului dusă până la explicarea utilității sale în societate. Am lecturat cu bucuria de a înțelege complexitatea morții fără umbră... La asta chiar nu m-am gândit nici o dată... Așa este! Cum să ai umbră când ești întins pe verticală? Asta mă duce cu gândul, deoarece nu am experiență, dacă mortului îi mai lasă măcar chiloții pe el... Trăim vremuri grele și bănuiesc că nu. Chiloții sunt undeva pe ultima factură de la curentul electric, rămasă moștenire urmașilor, urmașilor noștri... Iată cum am început să delirez în plăcerea exersării unui comentariu față de un text plin de esența îndemnului spre cunoaștere prin lectură! | |
| = cu rugămintea de a nu fi offtopic | Ionuţ Caragea [19.Feb.24 10:45] |
| Îi mulţumesc domnului Bogdan Geană pentru parodie, aşa cum le mulţumesc şi doamnei Ottilia Ardeleanu şi domnului Emilian Lican, pentru contribuţie. E faină interpretarea, sunt faine comentariile! Păcat că nu interesează pe multă lume, lucru care ar fi fost un pic diferit dacă aş fi participat din prima la discuţie. Prea multă linişte pe Agonia, aş zice. Apropo, zilele trecute mi-am salvat textele de pe Agonia, varianta nouă, în pdf. Aşa, ca amintire. Şi am descoperit că la începuturi, dl. Bogdan Geană a fost unul dintre cititorii care mi-au apreciat textele. Era un text, de exemplu, despre mersul la război, iar răspunsul dânsului mi-a creat o stare de bine. Păcat că, după 20 de ani, am ajuns să mă războiesc cu dânsul, aşa aiurea, luând partea unui om în care am investit prietenie, fără să cunosc detalii din conflictele lui cu alte persoane. Motiv pentru care îmi cer scuze. Mi-am luat-o şi eu cu ocazia asta, pierzându-mi nivelul şi fiind sabotat în încercarea mea de revenire, lucrul la care mă aşteptam cel mai puţin. Să-mi fie învăţare de minte! Oricum, ce-a fost a fost, iert tot ce s-a greşit asupra mea şi îmi cer iertare pt tot ce am greşit. Repet, nu era în planul meu nici să mă lupt cu Vişan, nici să fiu în vreun duo sau trio şi nici să mă războiesc cu Claudiu sau dl Geană. Da, recunosc, aş fi vrut să fiu din echipa Agoniei, Radu ştia că vreau să fiu editor, numai că episodul Vişan a dat peste cap totul. Dacă nu era Dragoş, dacă nu era conflictul meu cu el, împăcarea ulterioară şi susţinerea lui, nimeni nu ar fi fost deranjat de aportul meu constructiv pe site. Până la urmă, chiar au existat oameni mulţumiţi de contribuţia mea... Dar, asta este, am greşit şi am plătit. Cu toate acestea, mai fac o încercare. Aş vrea să o iau de la capăt, de unul singur. De la zero. Şi rog ca nimeni să nu se mai considere aliatul meu pe acest site, parte de duo sau de trio. Vreau să fiu doar eu, cu textele mele. Solicit o peroadă de probă în care să pot demonstra că intenţiile mele sunt pozitive. S-a văzut, şi o spun spre susţinerea mea, am prpmovat membrii Agoniei în revista mea şi nu am am avut alte intenţii negative. Dacă mi se dă voie, îmi voi recupera şi câteva texte prin accesarea noii variante a site-ului. Atât. E ultima mea încercare şi vă rog, domnule Geană, să nu îi mai lăsaţi pe cei din aşazisa fosta mea alianţă, să interfereze în luarea unei decizii pe care o las în seama dv, a lui Radu şi a lui Claudiu. Voi 3 aţi fost decisivi în scăderea nivelului meu, către voi 3 îmi îndrept rugămintea. Nu voi mai scrie alt comentariu. Sănătate tuturor şi numai de bine! | |