| = poem bun | Leonard Ancuta [25.Feb.24 19:14] |
| și care are cateva constructii foarte reușite. o sa revin. | |
| + Casca de astronaut | emilian valeriu pal [26.Feb.24 07:02] |
| Din punctul meu de vedere, un text bine condus, cu o emoție stăpânită dar nu reprimată. E un întreg de stare în care m-am regăsit, mai ales în nevoia asta de detașare și nevoia de a vorbi la persoana I. Dar, mai ales, în nevoia de a mă minuna de lucruri mărunte. | |
| + Perna cu steluțe... | Emilian Lican [26.Feb.24 09:22] |
| Cum ar fi dacă eu sau tu nu ai fi fost!? Este întrebarea din gândurile multora dintre noi. În ceea ce mă privește, îi includ aici și pe cei din jurul meu, am măcinat tot felul de răspunzuri... Recunosc că moara gândurilor mele a tocat destul de superficial iar tutunul rezultat nu a intrat în categoria: ,,firicel" astfel că rezultatul a fost doar un fum care s-a strecurat până la lectura poeziei tale. Aici sunt cu adevărat două metaforizări puternice care leagă foarte bine celelalte idei ale versurilor: ,,chipul tău adormit pe perna cu constelații" Îți dai seama... Chipul lui este o stea printre constelații... Foarte frumos! ,,privesc viața asta minusculă, rozalie, printr-o cască de astronaut." Viața poate fi doar roz privită printr-o cască de astronaut fără să respiri aerul contaminat al realității... Corect că de altfel doar un astronaut privește prin casca sa, iar viața de pe Pământ este văzută minunat de albastră... Un superb exercițiu de imaginație! Totuși spre finalul textului, cred eu, își face loc naivitatea poetei care se miră de ceva... Eu mă întreb dacă nu este prea devreme pentru o astfel de mirare. Să sperăm că totul v-a fi bine! Cu dragul lecturii așez și eu o steluță pe perna cu constelații! | |
| = un exercițiu de imaginație | Stanica Ilie Viorel [26.Feb.24 09:59] |
| reușit îmi lasă impresia că punctuația este nereușită. la propoziția care începe cu "Oare" bănuiesc că ar fi necesar un ? la final după "magie" cred că ar fi un punct posibil ca după "astronaut" un ; după "așa ceva" un punct după mult nu aș mai pune acel "trebuie", iar după "puțin": aș pune punct la "deloc" din final aș renunța poate intervine cu un comentariu pe text și George, sigur părerea lui ar fi de folos | |
| + așadar | Leonard Ancuta [26.Feb.24 10:28] |
| , iata-ne fata in fata cu un exercitiu de imaginatie, care in sine ne vorbeste ca realitatea e alta. de aici se deduce macar o nostalgie, dca nu și o tristete, o neimplinire pe care chiar acest exercitiu o acopera, o substituie. aflati, deci la limeta dinre real si ireal, cand imbinarile sunt subtile, nu mai ramane decat arta autorului de a descrie, si acest lucru aduce inca un plus starii si atmesferei. e un text care merita sa fie citit. | |
| + așadar | Leonard Ancuta [26.Feb.24 10:28] |
| , iata-ne fata in fata cu un exercitiu de imaginatie, care in sine ne vorbeste ca realitatea e alta. de aici se deduce macar o nostalgie, dca nu și o tristete, o neimplinire pe care chiar acest exercitiu o acopera, o substituie. aflati, deci la limeta dinre real si ireal, cand imbinarile sunt subtile, nu mai ramane decat arta autorului de a descrie, si acest lucru aduce inca un plus starii si atmesferei. e un text care merita sa fie citit. | |
| = nu stiu ce s-a intamplat | Leonard Ancuta [26.Feb.24 10:35] |
| dar observ ca al meu comentariu a aparut de doua ori. rog un editor sa corecteze. multumesc. | |
| = Multumiri! | Alexandra Negru [27.Feb.24 21:25] |
| Neașteptat acest feedback, vă mulțumesc mult pentru citit și apreciat textul meu scris super spontan după o pauză lungă de nescris. Mă bucur mult că a trezit interes. :) | |