+ “mereu suntem în căutarea iubirii“ | Zavalic Antonia-Luiza [20.May.24 09:22] |
Un poem deosebit, delicat şi puternic ca o avalanșă de lumină. Poemul meu de azi. Prea frumos să nu fie remarcat. “oamenii, mereu pe un drum al cărui capăt nevăzut se termină într-un munte, un munte pe care îl urcăm pas cu pas și cînd îi cucerim vîrful ne cucerim pe noi” “am uitat să ridicăm un deget în aer să atingem cerul, am uitat să lipim urechea de pămînt să ascultăm pașii care se apropie, pașii care se îndepărtează pașii noștri într-o poveste“. | |
= Antonia | Leonard Ancuta [20.May.24 11:57] |
ma bucur că ai remarcat acest text, multumesc pentru cuvintele frumoase! | |
+ am uitat să ridicăm un deget... | Teodor Dume [21.May.24 13:25] |
"oamenii, atît de egoiști, nici măcar nu ne iubim pe noi înșine, am uitat să murim zilnic, puțin, pentru noi," un text absolut! sincere aprecieri! luminez | |
= Mulțumesc | Leonard Ancuta [21.May.24 16:46] |
Teodor, pentru apreciere si lumina! | |
= apreciere la superlativ | FLOARE PETROV [25.May.24 19:31] |
dragă Leonard cu siguranță în noi oamenii se află iubirea, puterea creatoare, încrederea în forțele proprii, în noi se află înmagazinat tot ceea ce universul și Mama Natură ne-au oferit ca zestre la naștere. trebuie doar să ne scufundăm în sinele nostru superior să le descoperim dar mai ales să ne descoperim pe noi.sunt impresionată de maturitatea ta lirică, de talentul tău. sincere felicitări. | |
= Floare Petrov | Leonard Ancuta [26.May.24 12:25] |
frumoase și înălțătoare cuvintele tale, mă bucur de ele, mulțumesc. mai treci pe aici! | |
+ human being | Costin Tanasescu Stefanesti [30.Jul.24 18:30] |
Pentru uitare, completă, las și eu un semn... Te ia pe sus acest text, cu puterea lui de val continuu. Nici nu ajungi la jumătate și atingi cerul. Felicitări, mai ales pentru aroma finalului. | |
= o surpriza placuta vizita ta | Leonard Ancuta [30.Jul.24 19:00] |
sa fie de bine, ne citim! | |
= auto-cunoaștere, reflectii | Mondea Adrian [25.Aug.24 17:33] |
Profunzime. Abilitatea de a îmbina imagini poetice cu reflecții existențiale. Poemul merită apreciat. Îmi place modul în care a fost explorată ideea căutării iubirii, subliniind că aceasta nu poate fi găsită în afara noastră dacă nu o purtăm deja în interior. Mi-a plăcut metafora muntelui și structura repetitivă a versurilor ("oamenii") - creează un ritm aproape hipnotic, subliniind ideea umanității comune. Ce nu înțeleg prea bine este distincția dintre individualitate și colectivitate în contextul umanității. Sau poate nu știu eu să jonglez prea bine cu acest subiect. Parcă se suprapun fără a oferi o rezoluție clară. Aș adăuga și o notă de catharsis la final pentru întregirea mesajului. O experiență bogată și memorabilă, cu straturi de semnificație care îmbogățesc experiența lecturii. Plus. | |