| = Ironie-poezie... | Aurelia Borzin [12.May.07 12:20] |
| Ela, "iar mie nici ironia asta nu îmi iese", dar a ieșit o poezie frumoasă legată pe dinăuntru, strânsă bine de oase. Spre deosebire de "el", te văd, te aud, te știu. | |
| = fluid... | Romulus Campan Maramuresanu [12.May.07 12:41] |
| Fluid întreg, tensionat, interogant dar/și contemplativ. Ruperea de ironie este parțial dorită, parțial menținută, puțină ranchiună, dialog metafizic reîntors la vatra prezentului. Zidul sticlos, puțin voyeurism, dar numai până la atingerea netezimii dorite hârtiei așteptându-ți gândurile. Aș scoate "alb-cenușie", e superfluu. Ești unul dintre puținii scriitori contemporani de un intelectualism frumos, aparte, sensibil, cu doar atâta îngheț cât să-ți păstreze starea aparte. Am scris ceva mai mult decât ante... Nu? | |
| = despre umbre chinezesti si alti balauri | noemi kronstadt [12.May.07 16:55] |
| mi-ar place sa scriem impreuna un jam, in care dupa fiecare capitol al disolutiei tale, sa urmeze un altul, al terraformarii coloniei eliberate dintr-o absenta mai coplesitoare decat propria ta prezenta... n-ar trebui sa i se permita umbrei sa fie mai uriasa decat balaurul... | |
| = citire | Vasile Mihalache [12.May.07 18:14] |
| Absența acumulată în jurul inimii, zile dizolvate, pereți transparenți- granițe ale implicării, bărbia în piept, cuvintele adânci ca o autohipnoză converg spre un prizonierat voluntar al ființei în dragoste. | |
| = răspunsuri fără interdicții și ironii | Ela Victoria Luca [12.May.07 20:12] |
| Aurelia, eu însămi mai am o viață să mă aud, să mă văd, să mă știu, procesul cunoașterii de sine și a celuilalt este continuu și fără capăt. Romulus, mă bucură că a prins mesajul desfășurării comentariului, mai ales că ești dintre cei ce au a spune. Aici ai mers pe tensiune, pe vizual (peretele sticols a fost în mintea mea când am compus, nu "de sticlă" așa cum am scris în cele din urmă), iar acest fel de a privi în trecut printr-un anume perete te face să poți ulterior ieși din ironia sorții în care ești uneori cuprins. Substanța alb-cenușie este bietul creieraș, așa am ales eu să îi spun pe nume aici. Noemi, accept jam-ul, mai ales când e vorba de disoluția mea și de dragonul-fără-ochi, dar cu condiția să îmi pot recupera umbra după vom scrie. Vasile, ai făcut o radiografie în micro a ceea ce este transmis aici. Citindu-ți comentariul, am avut impresia că sunt cuvintele mele de dinainte de a scrie poezia. Iar asta e mult. Mulțumesc frumos tuturor Ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [12.May.07 20:19] |
| Romulus: sticlos Noemi: după ce vom scrie | |