| = lumina | Vamesu [16.Feb.03 00:52] |
| arzi frumos. de aceea, probabil, e atita lumina in noapte | |
| = vamesu | motzoaca [16.Feb.03 01:07] |
| Cred ca as putea arde si mai frumos(!)daca m-ar lasa computerul acesta sa pun si virgulitele la locul lor, spatiile cerute si ce-o mai trebui ajustat.Nu stiu daca titlul e potrivit, dar nu am gasit altul. | |
| = rogojini arse de gand | Hera [16.Feb.03 04:26] |
| "degusta-ma ca sa stii sa nu te opresti" "incearca sa ma seduci cand stau picior peste picior, peste rogojini arse de gand" "arde-ma si o sa fie mai multa lumina" am scos fragmentele care mi-au placut foarte foarte mult! "ma ucizi incet" cu fiecare poem pe care-l scrii...tot respectul, Lavinia!:) | |
| = salutare lav | inorog [16.Feb.03 12:44] |
| revin dupa un exil auto-impus spre poeziile motocului! o intoarcere pe ulita copilariei cu Ionel Teodoreanu de brat si cu irizatii de "lorelei"paremi-se! | |
| + "martelere" cu aripi de fluture | adrian_nairda [16.Feb.03 15:01] |
| Meriți sa fii "martelata" cu ... cu niște aripi de fluturi. | |
| = Motzoaca, lumina | Ghiocel [16.Feb.03 16:01] |
| Din ce in ce mai dezinvolta, asa cum stai picior peste picior si ne ademenesti cu poeme ca acesta. "arde-ma si o sa fie mai multa lumina" Asa e, ai strans foarte multa pana acum, si esti gata sa o darui. | |
| = Inorog, Adrian, Ghiocel | motzoaca [16.Feb.03 19:28] |
| Inorog, de ce exil auto-impus? Ca motoc inteleg de ce.Copilarie fara Ionel Teodoreanu nu exista. De aceea. Lorelei e cu totul si cu totul alta poveste. Adrian, Ghiocel, eu sunt cea onorata.Sper ca este mai multa lumina acum. | |
| = lavinia | inorog [16.Feb.03 19:42] |
| si cu totul alta poveste esti tu:) "nu-i nimic iti spuneam Lorelai mie-mi ploua zborul cu pene" | |
| = Ionut | motzoaca [18.Feb.03 03:02] |
| Ionut, ai dreptate tu, in mai multe privinte. Si eu tot de aceea nu pot renunta. Continui doar. | |
| = arde | Arghira [09.Jun.03 13:53] |
| Mi-am luat inima'n dinti si-am zis sa mai citesc si eu cate o poezie.. Mi-a placut! Am regasit un ritm interior al poeziei ce devine alert spre final, atat in intensitate cat si in emotii. "rogojini arse de gand".. "Arde,arde,ard frunzele, imaginatia,( soldateii de plumb ai intunericului, ) arde-ma si o sa fie mai multa lumina." | |