| = Pana una alta | Adina Stoicescu [25.Jun.03 22:06] |
| cat adevar; ce imagini superbe; cat de trist e gandul rasucit nefiresc inspre ieri. si finalul, aduce oarecum cu zarurile rotunde ale domnului Leoveanu (a nu se interpreta ca o acuzatie). nu stiu, parca titlul m-a dezamagit putin, parca ma asteptam la altceva. Per ansamblu, ca nu pot selecta nimic care sa-mi placa mai mult, ai de la mine o piersica zemoasa, in loc de stea. | |
| = hazel+ | Valentin Eni [25.Jun.03 22:24] |
| e, poate, una dintre poeziile cu adevarat bune de pe site | |
| = dor | bianca giurgiu [25.Jun.03 23:00] |
| imi place adriana, si mi-e dor de tine! | |
| = StratoSenzuitaNedormire | GheorgheAurelPacurar [26.Jun.03 00:30] |
| Mi se strapezesc pleoapele in spatele clipirilor nesomnului speriat trezit...Inca o secunda de noapte...inca un geamat undeva intre necuprins si limita de sus, intinsa, a gandului trecand cu dinadinsul ala negru prin suflet precum Sfantul Apostol Toma prin durerea taierilor dintilor unui fierastrau ce uitase sa vina dupa ce moartea ar fi putut sa umble...Deci numai plansul acela al ungiilor ideogramice nu poate sa descrie inainte de lacrimile de dinlauntru...De aceea se plange pur si complicat...Si-nainte si mai ales dupa inserat... Inger dus cu aripile inainte printre cartile din minte... | |
| = parere | Geta Adam [26.Jun.03 01:02] |
| Am remarcat: "In lumea noastra disperarea se masoara in mangaieri" Ce nu-mi suna mie bine e acel "instituim noi metode de comunicare", parca il aud rostit intr-o sala de conferinte. Inainte si dupa acest vers parca poezia ta are un anumit sens, un drum care e inlaturat ca apoi sa fie pus iar la loc. | |
| = comentariu specific | Cris Sefciuc [26.Jun.03 03:01] |
| imi place poezia, Adriana. poate doar sa te scoti mai mult in evidenta :) eu am citit-o asa: imi masor disperarea in mangaieri cu gandul rasucit mai mult înspre ieri calculez oboseala procentual din mirosul de piersici ce îmi urla in nari ireal am instituit noi metode de comunicare cu mâinile patate ideograme pe soare doar noaptea vin nechemati lupi stravezii sa glasuiasca in locul meu din colivii Astept clipa demult ratacita, specialista in trezitul la viata Pana una sau alta, ghicesc viitorul in moneda cu o singura fata. | |
| + Adriana Bochis ( dominique) | Anca Veronica Anghel [26.Jun.03 19:31] |
| O poezie care incepe in forta cu acel : "In lumea noastra disperarea se masoara in mangaieri. " Mi-a placut mult ideea sugerata in: "cat din mirosul de piersici ce ne urla in nari e real" Iar finalul este superb. Desi inteleg de ce " fluxul" cuvintelor tale au ales aceasta arhitectura a versului, totusi cred ca cele spune de Cris, in comentariul de mai sus, sunt de luat in consideratie. Felicitari ! Anca (Dominique) | |
| = comentatorilor, multumiri si explicatii | Adriana Bochis [28.Jun.03 15:25] |
| Pai, ce sa mai zic acum...Ma bucur ca cele scrise de mine au trezit reactii diferite in cititori. Cat despre arhitectura versului, poezia a "curs" asa cum am simtit-o. Sigur ca si varianta lui Cris este frumoasa, dar nu imi e proprie :), nu o simt... Va multumesc tuturor pentru comentarii si aprecieri si va mai astept pe la mine :) | |