palindrom, palindromuri, s.n. - grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; (...) - din fr. palindrome

palinodie, palinodii, ss.f. - opera literara sau discurs in care autorul retracteaza cele spuse anterior; (...) -din fr. palinodie

pamflet, pamflete, s.n. - specie literara (in versuri sau in proza) cu caracter satiric, in care scriitorul infiereaza anumite tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale relaitatii sociale, trasaturi de caracter ale
unei persoane etc. - din fr. pamphlet

pancalism, s.n. - doctrina filososfica care subordoneaza intreaga realitate categoriei frumosului - din fr. pancalisme

pantum, pantumuri, s.n. - specie fixa a poeziei lirice, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator; - din fr. pantoum

parabaza, parabaze, s. f. - secventa a comediei antice grecesti, situata de obieci in prima parte a piesei, in care actorul isi exprima (prin intermediul corifeului) propriile pareri in legatura cu realitatile infatisate - din fr. parabase, germ Parabase

paradigma, paradigme, s.f. - totalitate a formelor flexionare ale unui cuvant. tablou al formelor unui cuvant, dat ca model pentru flexiunea unei parti de vorbire sau a unei clase din cadrul unei parti de vorbire (...) - din lat. paradigma, ngr. parádigma

parafraza, parafraze, s. f. - expunere, explicatie etc. intr-o formulare personala ( si mai dezvoltata) a continutului unui text, al unei comunicari orale etc. (...) - din fr. paraphrase

paralogie, paralogii, s.f. - transformare analogica a formei unui cuvant prin apropierea lui de un alt cuvant asemanator; cuvant rezultat dintr-o astfel de transformare; enunt care contine asemenea cuvinte - din fr. paralogie

parisliabic,-a, parisilabici, -ce, adj. - (despre substantive sau adjective) a carui temma pastreaza acelasi numar de silabe in cursul declinarii ( in formele cazuale fundamentale) - din fr. parisyllabique

parodie, parodii, s.f. - creatie literara in care se preiau temele, motivele si mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor in scopul de a obtine un efect satiric sau comic; imitatie neizbutita, inferioara sau caricaturala a unui original sau a unui prototip; - din fr. parodie

paronim, paronime, s.n. - cuvant asemanator cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de aceasta ca sens (si ca origine) - din fr, paronyme

paronomaza, paronomaze, s.f. - figura de stil care consta in asocierea de paronime; paronomasie - din fr.paronomase

pastel, pasteluri, s.n, adj. invar. - s.n- poezie cu continut liric, in care se zugraveste un tablou din natura; (...) - din fr, pastel, it.pastello

pastisa, pastise, s. f. - lucrare literara, muzicala sau plastica, de obicei lipsita de originalitate si de valoare, in care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie ale unui mare creator; imitatie, copie - din fr. pastiche

peón, peoni, s.m. - picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lunga - din fr. péon, lat. paeon

perifraza, perifraze, s.f. - procedeu gramatical si stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce, in mod obisnuit, se poate reda printr-un singur cuvant; grup de cuvinte care inlocuieste un termen unic cu acelasi sens - din ngr. perifrasis, germ. Periphrase, fr, périphrase

plasticitate s.f. - 1.(...); 2. insusirea unei opere literare, a stilului, a unei expresii, a unui cuvant etc. de a evoca ceva in mod viu, sugestiv - din fr,. plasticité

ploisindeton, s.n. - figura de stil care consta in repetarea unei conjunctii la inceputul fiecareia dintre partile unei fraze sau inaintea fiecaruia dintre termenii unei enumerari, pentru a da discursului mai multa forta - din fr. polysyndeton

polisintetic,-a, polisintetici, -ce, adj. - (despre unele limbi) ale carei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor partilor frazei intr-un lung cuvant compus - din fr. polysynthetique

preromantism, s.n. - curent literar din sec XVIII , anterior romantismului, care se caracterizeaza prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilitatii si al naturii, prin gustul pentru pitoresc si exotic etc. - din fr.préromantisme

prozaic, -a, prozaici, -ce, adj. - (despre opere literare, stil etc.) , lipsit de calitati artistice, de valoare stilistica; banal, comun, plat; - din fr. prosaique, lat. prosaicus

prozodie, prozodii, s.f. - parte a poeticii care studiaza versificatia si normele ei sub raportul structurii versurilor, a numarului accentelor sau a lungimii silabelor versurilor; - din fr.prosodie, ngr. prosodia

prozopopée, porzopoei, s.f. - figura retorica prin care autorul pune sa vorbeasca o persoana absenta, defuncta sauun personaj alegoric - din fr. prosopopée, lat. prosopopeia

purism, s.n - tendinta de a elimina dintr-o limba elementele considerate straine de structura ei - din fr. purisme