Isidore Lucien Ducasse s-a nascut pe 4 aprilie 1846 in capitala Uruguayului, Montevideo. Tatal, François Ducasse era ofiter si lucra la Consulatul Francez. Mama, Jacquette-Celestine Davezac ii moare in decembrie 1847.
Putine se cunosc despre copilaria lui Lucien. De Jonge scria ca este una dintre acele rare personalitati ale culturii occidentale, un scriitor, un artist fara biografie. La varsta de treisprezece ani este trimis in Franta pentru a primii o educatie aleasa si pentru a se specializa in inginerie. In 1859 Lucien este admis la "Imperial Lycée" din Tarbes. In 1863 il gasim cu studiile in orasul Pau. Din aceasta perioada ne este cunoscuta o instorioara care ni-l releva pe scriitorul de mai tarziu. Avand de facut un eseu Lucien il pigmenteaza cu cele mai oribile si dezgustatoare imagini ale mortii. Reactia din partea profesorului Gustave Hinstin nu s-a lasat mult asteptata si a fost aspru pedepsit...
In 1867 se stabileste la Paris cu intentia de a intra la Politehnica. Locuieste in prima instanta la un hotel de pe "Rue Notre-Dame-des-Victoires". Consistentul sprijin banesc din partea tatului ii permit lui Lucien sa se dedice exclusiv scrisului. Incepe sa scrie, sub pseudonimul Comte de Lautréamont (personajul unei populare nuvele gotice franceze de Eugène Sue) opera care ii va aduce nemurirea, "Canturile lui Maldoror".
Conform lui Léon Genonceaux, cel care a publicat canturile in 1890, Lucien scria doar noaptea stand in fata pianului. Acest licean genial, a carui cariera se intinde pe doar doi ani, a reusit sa sparga orice tabuuri sa reinventeze maniera de a scrie de a gandii si simtii.
"Canturile lui Maldoror" au ca surse de inspiratie opera unui Byron, Mickiewicz, Goethe, Lamartine, Victor Hugo, Alfred de Musset dar mai ales "Florile Raului" de Charles Baudelaire. Primul cantec a fost publicat anonim in 1868 iar opera completa in 1869. Editura a refuzat insa sa vanda cartea temandu-se ca va fi acuzata de blasfemie si obscenitate. Maldoror personajul central al canturilor, alter ego al autorului, e pictat ca un cavaler in mantie neagra. El e Blestematul, rebelul Luciferian, cel care a renegat totul "mama, tata, providenta, dragoste, ideal, spre a nu se mai gandi decat la el insusi", revoltatul romantic care a imbratisat raul "figura mai mult decat umana, trista ca universul, frumoasa ca sinuciderea". Canturile sunt veritabile litanii ale raului. Ele exalta "sfintenia crimei" anuntand o serie de "crime glorioase" , iar stanta douazeci a cantului doi inaugureaza chiar o adevarata pedagogie a crimei si violentei.
Datorita lui Lautréamont intelegem ca revolta este adolescentina spune Camus. Fara nici o modestie Lucien declama "am aparut ca sa apar omul". El si Rimbaud sunt intiatorii revoltei absolute. Sunt sigur ca un colt de rai s-a daramat sub apasarea versurilor acestor doi giganti. In canturi Lautréamont il plaseaza pe Dumnezeu "pe un tron de excremente umane si aur", unde sade "cu un orgoliu idiot, cu trupul acoperit de un lintoliu facut din cearsafuri nespalate"...
Moare(doar fizic) pe 24 noiembrie 1870 in camera hotelului de pe "Rue du Faubourg-Montmartre" in conditii inca neeludicate si este inmormantat in" Cemetière du Nord".
Draga cititorule lasa pudibonderia la o parte, uita pentru o clipa tot ce ai fost invatat sa crezi si delecteaza-te cu aceste canturi care te vor cutremura si fascina in acelasi timp. Dupa aceasta lumea nu va mai fi aceeasi...