agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-21 | [This text should be read in romana] |
Am gândit fulgerător interviul cu Tatiana. Ca și când prin lumea gutuilor vine o toamnă, una care aprinde frigul, apoi îl ascunde adânc în pământ, nu cumva pădurea fără copaci a ei și a noastră să nu se arate-n lumină. După ce am ratat două întâlniri de vedere am strâns lațul uneia cu pornire de celular. Nici aceasta nu a prins așa că singura șansă ne-a fost internetul. Tatiana la București, eu pe undeva printre dealurile din Pitești. Am ceva emoții, ca unul care strigă prin lume și se teme nu cumva nimeni să fie acasă. Dacă a ieșit bine și primitor este meritul acestei artiste despre care orice prezentare e de prisos. Nu e om să nu fi ascultat vocea inconfundabilă a acestei mari artiste. Luăm în așezare de pe mesenger cuvinte și le încremenim în pagină. Tatiana Stepa primește în viața ei și a noastră 25 de ani de carieră muzicală. Prietenii din Cluj au rostuit în așa fel încât să contureze o sărbătoare. Dar iată micuțul nostru interviu fără pretenția de a da peste cap un tipar. Vedeți în gestul nostru doar bucuria de a o vedea și auzi trăi și îmbrățișa pe Tatiana Stepa.
# Am emoții..... - Păi ? De ce ? # Iată...te intreb: ce crezi despre DISTANÞE? - Da, bună întrebare, cred că poți să stai lângă cineva și să-l simți departe și de asemenea cred că sunt oameni pe care-i simți lângă tine, deși sunt la DISTANÞÃ .Deci, e o chestie relativă zic eu. # Dacă soseste într-o zi Domnul așa...cam pe la prânz...și te întreabă CE ESTE IUBIREA Tatiana Stepa? Ce încercare de răspuns pui la drum? - Iubirea este ceea ce te ține în viață, iubirea este cea care mută munții, iubirea este acel ceva pentru care devii mai bun, mai curajos, mai drept, iubirea cred că este viața însăși. # Rotunjești un pătrat de viață să spunem așa...unul de viață pe scenă...25 de ani daca nu mă înșel....dacă erai un contabil bun cu tine ce plusuri și ce minusuri socoteai? - Cu multe minusuri, dar cu mai multe plusuri; aș fi putut face mai mult, dar am și eu defectele mele și am făcut multe lucruri bune pentru că am și calități; oricum, sunt aproape mulțumită de viața mea: am făcut ceea ce mi-a plăcut să fac. # Când ți se întâmplă să te arăți tristă și ai spectacol te închizi în tine...înjuri birjerește în tăcere sau te arăți pur și simplu cum ești....adică...noi cei din afară nu te vedem cum ești? - Când sunt pe scenă dispar și tristețea și durerea și supărarea; în locul lor mă cuprinde emoția și dorința ca mesajul meu să ajungă în fața celor care mă privesc, când sunt pe scenă sunt suflet si cântec. # Da..ești suflet și cântec.....poate o să locuim și prin vecinătatea unor întrebări comune...Iată strig și eu ca un nemernic și te întreb .....Cântecul de viață al Tatianei are un nume? - Nu, mai degrabă viața mea este cântec și nu cred că poate exista viață fără iubire cântec fără poezie. # Sper că nu ai nimic pe foc în timp ce măsurăm distanțe? - Nu, am stins focul! # La Cluj e un spectacol în două....de obicei artistul mulțumește cuiva....ai obligații de inimă? Bate inima ta deschizând fereastra ferestrele cuiva? - Am multe obligații și pe coperta cd-ului aniversar "Copaci fară pădure" mulțumesc multor oameni: părinților mei, prietenilor mei, publicului, medicilor, tuturor celor care mă iubesc și mă ajută necondiționat și fără de care poate că azi nu aș fi aici. # Sunt fericit în încercarea mea de a deveni om că pot vorbi cu tine....Știi...am pus un anunț pe un site de poezie (www.poezie.ro)...și imediat au sărit să mă roage din Canada din State din Germania să le iau cd/uri cu autograf de la tine. Din tot ce ai imprimat ce cântece te zdruncină ,ce versuri....ce timp? - Aproape toate cântecele mele vin din viața mea sau a celor din jurul meu; așadar sunt scrise în urma unor întâmplări cât se poate de reale; așa că îmi asum toată suferința din ele pentru că, suferința, a fost deseori trăită de mine, sau alteori, trăită de cei de lângă noi și eu cred în continuare că, mai ales un artist, nu se poate face că nu vede câtă suferință e în jurul nostru, iar vremurile pe care le trăim, sau pe care le trăiesc, ca să nu generalizez, mi se par dintre cele mai urâte. #Tu ai jucat șotron când erai micuță? - Ooo, mult. Jocurile copilăriei mele nu erau atât de diverse ca acum, dar cred că erau mult mai potrivite copilăriei. # Spune-mi dacă sari din casa drumului până în șaptele unui poem crezi ca poți ajunge să strigi ...Sunt fericita! Ce loc din lumea văzută și călcată iți prinde bine? - Da, cred că sunt multe lucruri care te pot face fericit; lucruri simple, dar pe care trebuie să le vezi; un cântec, o poezie, un copil jucându-se, un copac, iubirea în toate formele ei; orice loc îmi prinde bine dacă găsesc în el ceva care să mă bucure, să mă emoționeze, să-mi facă bine. # Poate că ne apropiem de finele acestui fel de a vorbi interviu.....mă gândeam doar...o să am o încercare de a construi un portret...a fi și interviul...în Jurnalul Național...dar aș fi vrut să mai știu...de exemplu...din colegii de folk câteva nume...aș vrea să știu de exemplu dacă ți-ar fi drag să cânți pe scenă să zicem cu Goran Bregovic...ceva de genul acesta...ce dorință de scenă te împinge să faci? - Nu știu ce să zic; sunt mulți artiști cu care aș fi onorată să fiu pe scenă; pe de alta parte, fiecare vine în fața oamenilor cu sufletul lui, cu lumea lui, cu poveștile lui, cu simțirile lui și nu știu dacă unele s-ar potrivi cu altele; de fapt, nu știu dacă toate s-ar potrivi cu toate; oricum, merită încercat. # Înainte de a pune punct așa..ca o virgulă între două războaie......știu că ai mai povestit...Povestea copacilor fără padure care poartă și titlul de viață în această vreme a ta și a noastră....povestea asta...o mai poți spune ? (Se așterne o ușoară și lungă pauză.Am răbdare! ) # Te rog... - Cred că fiecare dintre noi suntem, la un moment dat, sau în mai multe momente din viață, niște copaci fără pădure, pentru că și suferința și singurătatea fac parte din viața noastră și trebuie să ni le asumăm așa cum ne asumăm și momentele bune; copaci fără pădure suntem sau vom fi fiecare în această luptă care se numește viața. # Mulțumesc Doamnă! - Și eu mulțumesc, domnule. A fost greu? # De este ceva ce dorești să mai spui...Nu greu este să respirăm ci necesar! - Nu cred. Am răspuns la ce m-ai întrebat, la ce nu m-ai intrebat....asta e! # Mi-am dorit să-ți fie bine că vorbim...numai atât. - Păi, bine a fost. (16 0ctombrie 2007 după prânz) (http://www.jurnalul.ro/articole/106441/tatiana-stepa-%E2%80%9Ccand-sunt-pe-scena-sunt-suflet-si-cantec%E2%80%9D) postez interviul în această noapte de 20 octombrie de curând sosit din feleacul clujului după lansarea dublului album după citirea online în jurnalul național... de duminică 21 octombrie (duminică și pe hârtie) după fericiri mai ales...semnate în numele altcuiva.Câteva fotografii sunt puse de la evenimentul cu locație notată în Cluj pe o pagină de blog.Nici nu mai contează....unde.... De nu este virgulă în locul ei cer iertare.... În altă ordine de idei lansarea a bucurat a trăit și fericit oameni în Autograf clubul pe 19 și în Casa Armatei pe 20-. Se cuvine mulțămire de inimă domnului Florian Ioan avocat și întâmplător de viață cu inimă găzduind. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy